Educația și formarea profesională (EFP) reprezintă elemente esențiale ale sistemelor de învățare pe tot parcursul vieții, ajutându-i pe cetățeni să obțină cunoștințele, abilitățile și competențele cerute de anumite ocupații sau de piața muncii, în general. EFP răspunde nevoilor economiei dar, în același timp, le oferă cursanților competențe importante de care au nevoie pentru a se dezvolta pe plan personal și pentru a deveni cetățeni activi. De asemenea, contribuie la creșterea performanței întreprinderilor și a competitivității, susține cercetarea și inovarea și este un element central al politicii sociale și al politicii de ocupare a forței de muncă.

Instrumentele financiare de sprijinire a politicilor în materie de EFP sunt, printre altele Programul Erasmus + și Fondul social European (FSE).

Programul Erasmus+ dispune de un pachet financiar iar personalul EFP beneficiază de oportunitățile de mobilitate oferite de Erasmus+. Mobilități prin care elevii parcurg stagii de pregătire practică, adică practica comasată care se realizează în concordanță atât cu Curriculum-ul specific specializării cât și a Standardului de Pregătire Profesională corespunzător nivelului de pregătire, proiecte EFP care sunt finanțate anual în baza parteneriatelor strategice Erasmus+.

Fondul social European (FSE) este o pârghie financiară importantă pentru EFP care a avut un obiectiv tematic și a alocat un buget semnificativ acțiunilor de sprijinire a EFP pentru  consolidarea accesului egal la învățarea pe tot parcursul vieții și promovării unui parcurs profesional flexibil, precum și îmbunătățirii relevanței pentru piața muncii a sistemelor de educație și formare.

Scopul principal al orientării școlare și profesionale trebuie să conducă la alegerea conștientă, adecvată și liberă a profesiunii de către elevi. Această alegere trebuie făcută în conformitate cu cerințele economiei și ale culturii precum și interesele, înclinațiile, aptitudinile, atitudinile, aspirațiile și idealurile elevilor.

Deoarece alegerea profesiunii rezultă din interacțiunea tuturor influențelor școlare și extrașcolare exercitate asupra elevului de aici se naște importanța colaborării școlii cu toți factorii implicați. Școala dispune de un însemnat ansamblu de mijloace de influențare pozitivă a alegerii profesiunii de către elevi.

Școala, datorită naturii cadrului său instituțional, poate acumula, pentru a pune la dispoziția elevilor interesați, numeroase resurse de documentație asupra profesiunilor cum sunt: colecția volumelor de monografii și micromonografii profesionale, panouri de informare profesională, mape ale domeniilor profesionale etc. precum și asupra rețelei școlare: îndrumatoare, broșuri privind concursurile de admitere etc.

Cabinetele scolare de consultatie psihopedagogica, chiar daca sunt, in prezent, restranse ca numar, mentin la dispozitia elevilor, parintilor si a dirigintilor un specialist (pedagog sau psiholog) abilitat in consultingul de orientare scolara si profesionala.

Centrele de consultatie psihopedagogica, functionand in subordinea inspectoratelor scolare judetene, ofera consultanta si actiuni de orientare scolara si profesionala a elevilor, parintilor si dirigintilor.

Acestora li se adaugă publicarea, de către inspectoratele școlare județene și casele județene ale corpului didactic, de îndrumătoare, broșuri, pliante etc., privind rețeaua școlară, organizarea și conținutul concursurilor de admitere în școlile profesionale, licee, școli postliceale.

Și nu în ultimul rând, familia joacă un rol însemnat și adeseori decisiv în alegerea profesiunii copilului. În cadrul familiei, în mod obișnuit, factorii care iau parte activ în rezolvarea problemei alegerii profesiunii sunt părinții sau alte rude implicate în educația copilului și adeseori intervin în această acțiunea.

Profesor Zaharia Anca Mihaela

Liceul Tehnologic ,,Simion Mehedinți” Galați

Articolul Abordări și factori implicați în orientarea școlară și profesională a elevului apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” a înaintat Ministerului Finanțelor Publice și Guvernului României un  set de propuneri privind modificarea și completarea proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului privind unele măsuri fiscal-bugetar, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Aceleași propuneri au fost transmise și susținute în Plenul Consiliului Economic și Social de astăzi, 17 decembrie 2022 de domnul președinte Marius Ovidiu Nistor (membru al Plenului, reprezentând C.N.S.L.R. – FRĂȚIA, la care federația noastră este afiliată).

Plenul CES a avizat favorabil proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu amendamentele prezentate în ședință – inclusiv toate amendamentele F.S.E. „SPIRU HARET”.

Menționăm că proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative a fost publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice pe data de 29 noiembrie 2022. Deși termenul de transmitere a propunerilor privind materialul în cauză este de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site-ul ministerului, proiectul ordonanței de urgență a fost inclus pe ordinea de zi a Plenului înainte de încheierea dezbaterii publice.

Mai jos aveți adresele înregistrate la Guvern și MFP.

Adresa FSE SPIRU HARET-Guvern – propuneri OUG masuri fiscal-bugetare

Adresa FSE SPIRU HARET-MFP – propuneri OUG masuri fiscal-bugetare

Articolul FSE „SPIRU HARET” solicită majorarea salariilor și drepturi suplimentare pentru toți angajații din învățământ apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Importanţa învăţământului în dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere este recunoscută atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi al statelor pornite pe calea integrării. De la educaţie se aşteaptă o contribuţie importantă în atingerea obiectivelor privind creşterea, prosperitatea şi coeziunea socială.

Învăţământul are o pondere decisivă în dezvoltarea cu succes a oricărei societăți. Nivelul potenţialului intelectual al ţării, determinant de calitatea învăţământului său, devine un factor important în prosperitatea societăţii. Noul context economic şi social, legat de integrarea europeană a învăţământului românesc, presupune performanţe superioare în toate domeniile de activitate. Dată fiind contribuţia sa deosebită la asigurarea calităţii educaţiei, ameliorarea parteneriatului şcoală-agenţi economici va avea repercusiuni certe asupra calităţii educaţiei, vieţii şi a muncii, în ultimă instanţă, Calitatea educaţiei este o condiţie indispensabilă pentru dezvoltarea resurselor umane, a coeziunii sociale şi a competitivităţii economice. În contextul în care resursele acordate educaţiei sunt în descreştere, parteneriatul cu agenţii economici poate fi o formă prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, o modalitate de atragere a resurselor o valorificare a resurselor, în beneficiul comunităţii. Totodată, transformarea parteneriatului educaţional într-o realitate, presupune:

• formarea personalului din învăţământ, în sensul comunicării, cooperării, parteneriatului;
• motivarea resurselor umane pentru dezvoltarea unor relaţii parteneriale;
• diseminarea unor informaţii relevante pentru problema parteneriatului la nivelul unităţilor de învăţământ;
• promovarea unui cadru legislativ care să încurajeze iniţiativele şi implicarea partenerilor săi sociali.

Relaţia dintre școală și mediul economic reprezintă un domeniu complex, cu interacţiuni diferite.

Rolurile instituţiei de învăţământ în raport cu mediul economic se redefinesc ca:

• rolul de formatoare de cetăţeni responsabili promotori ai valorilor democratice: prin procesul educaţional se formează şi dezvoltă caractere şi conştiinţe – oameni demni, capabili să-şi asume responsabilitatea pentru soarta să şi a celor din jur, sociabili, proactivi în viaţa familială, socială şi profesională.
• rolul de formatoare de resurse umane performante: prin procesul de învăţământ se urmăreşte să dezvolte la absolvenţi capacitatea de a învăţa să înveţe şi competenţele transversale care le creează un avantaj competitiv pe piaţa muncii fiind percepute ca valoare adăugată de către angajatori şi îi fac capabili să contribuie la bunăstarea societăţii şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.
• capacitatea de a opera cu noi tehnologii;
• adoptarea unei atitudini şi a unui comportament de mic întreprinzător la locul de muncă;
• motivaţie intrinsecă puternică şi autodisciplină;
• asumarea firească a ideii de învăţare permanentă şi autoperfecţionare;
• creativitate şi capacitate de adaptare.
•  Rolul de partener al agenților economici în dezvoltarea profesională a elevilor, contribuie activ la dezvoltarea comunităţii prin:
• intervenţia educaţională – educaţia educatorilor (a părinţilor, funcţionarilor, oamenilor de afaceri) în spiritul paradigmei sociale a viitorului;
• intervenţia culturală – promovarea valorilor general umane şi dezvoltarea valorilor naţionale;
• intervenţia instituţională – implicarea ca agent social activ în demersurile de construcţie şi dezvoltare a relaţiilor sociale din comunitate; •
• intervenţia individuală – implicarea directă a angajaților din unitățile în care se desfășoară instruirea practică în viaţa comunităţii (reprezentare în organisme decizionale/consultative, consultanţă etc.).

O bună colaborare între școală şi mediul economic se poare realiza prin parteneriate orientate spre satisfacerea nevoilor/trebuinţelor/dorinţelor educaţionale ale copiilor. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şi a clasei de elevi şi nu mai este considerat doar o simplă activitate cu caracter sporadic sau o problemă formală de natură protocolară. Parteneriatul cu agenții economici, determină şi orientarea pentru o abordare flexibilă şi deschisă spre soluţionarea problemelor educative, dar şi o formă de comunicare şi colaborare cu scopul de a „ţese” o reţea socială capabilă să creeze un mediu educaţional profesional, propice pentru proxima dezvoltare peofesională a elevilor. Pe de altă parte, parteneriatul este „bazat pe ideea că cei implicaţi au de câştigat de pe urma acestei colaborări mai mult decât dacă ar acţiona singuri.

Dar intenţia de cooperare nu este o garanţie pentru succesul unui parteneriat. Este nevoie de coordonarea activităţilor şi deciziilor partenerilor, de un management de calitate al procesului de colaborare. Construirea parteneriatului școală- agenți economici este un proces deliberat, sistematic şi sistemic ce implică competenţe specifice, gândire strategică şi motivaţie intrinsecă pe care părţile implicate trebuie să le posede şi să le aplice. Într-o relaţie de parteneriat fiecare partener trebuie să-şi definească aşteptările, scopul şi limitele. Relaţia de parteneriat implică adoptarea unui management bazat pe colaborare şi schimbare, comunicare şi conştientizarea diversităţii, capabil să creeze efectul sinergiei.

Bibliografie:

Prof. discipline tehnologice Măriuța ALBERT

COLEGIUL ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU” GALAȚI

Articolul Parteneriatul școală – agenți economici, un factor important în asigurarea calității, pregătirii profesionale a elevului apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

În procesul instructiv – educativ al elevilor cu CES pentru formarea, dezvoltarea deprinderilor și acumularea de competențe specifice specializării, în învățământul profesional și tehnic, cadrul didactic / maistrul instructor trebuie să cunoască aspecte psihologice ale personalității în formare care pot condiționa reușita elevului în activitățile practice.

Învățătura și munca sunt factori de formare a personalității în dezvoltarea conștiinței umane. Îmbinarea activității de invățare teoretice și practice, elevul își formează capacitatea de acțiune practică a cunoștințelor teoretice.

Pregătirea practică reprezintă o structură complexă și dinamică formată din mai multe procese și însușiri psihice aflate în interacțiune. Elevul nu vine la școală cu aptitudini practice gata formate, de aceea elaborarea strategiei de învățare – predare – evaluare necesită o pregătire a activității didactice – lecții, lucrări de laborator, activități desfășurate în atelierul școlii sau la agentul economic. Pe lângă aceste activități avem și studiul individual, acțiuni programate la cercuri, activități extrașcolare, care au un rol de formare a aptitudinilor de acțiune practică.

Starea de pregătire a elevului pentru activitatea practică reprezintă o formațiune psihologică sintetică care permite precizarea obiectivelor pedagogice și planificarea direcțiilor de acțiune pentru a forma calitățile necesare pregătirii pentru activități practico-productive. Deci, componenta aptitudinală centrală vizată de instruirea practică a elevilor este inteligența practică. Astfel, școala dezvoltă inteligența verbală, gândirea abstractă (verbal-logică) a elevului, urmărind formarea acelor operații mintale.

Etapele de dezvoltare a gândirii se reflectă și în gândirea tehnică și în structurarea aptitudinii tehnice. Inteligenta tehnică este una din formele inteligenței practice. Gândirea tehnică, la orice nivel de formalizare ar ajunge, nu poate fi independentă de inteligența perceptivă. Formarea aptitudinilor practice se face prin îndeletniciri practice care sunt eșalonate după criteriul particularităților de vârstă dar și după criteriul ce ține de nivelul de percepere a noțiunilor tehnice și de gradul de dizabilitate care pot construi etape funcționale de la abilități senzorio – motorii până la cel al operațiilor gândirii concrete.

Trebuie să ținem cont că dezvoltarea gândirii tehnico – constructivă depinde de asemenea de importanța metodelor folosite pentru dezvoltarea gândirii constructive și de orientarea personalității în formare. Pe lângă cunoștințe, deprinderi și aptitudini trebuie să-i educăm acea latură afectiv – motivațională a personalității elevului, respectiv întregul complex de sentimente, atitudini și convingeri social-morale, de înclinații, de interese și aspirații profesionale care pregătesc elevul cu C.E.S. pentru muncă, pentru integrarea socio-profesională.

Prof. Zaharia Anca Mihaela

Liceul Tehnologic „Simion Mehedinți” din Galați

Sursa foto: dreamstime.com

Articolul Condiții psihologice ale instruirii practice a elevilor cu CES apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 18 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat (aprobată prin O.M.E. nr. 4597/2021, cu modificările și completările ulterioare), Ministerul Educației a aprobat  Procedura operațională privind organizarea, desfășurarea și evaluarea probei de interviu din cadrul concursului pentru ocuparea funcțiilor vacante de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat (nr. 34362/25.10.2021).

De aplicarea şi respectarea procedurii răspunde Comisia de evaluare a probei de interviu (constituită pentru fiecare unitate de învăţământ).

Pentru mai multe detalii, accesați link-ul de mai jos.

Procedura.34362-2021 – org+desf+evaluare.proba.interviu.concurs.directori

Articolul Concurs directori/directori adjuncți – Ministerul Educației a aprobat Procedura operațională pentru desfășurarea probei de interviu apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” a luat act despre faptul că, la nivelul unor unități de învățământ, se fac presiuni asupra salariaților pentru a intra în concediu de odihnă în intervalul 25 octombrie – 5 noiembrie 2021, în perioada vacanței „forțate” instituite prin O.M.E. nr. 5490/22.10.2021.

Privitor la acest aspect, F.S.E. „SPIRU HARET” a făcut următoarele precizări:

În materia concediului de odihnă al personalului din învățământul preuniversitar sunt incidente o serie de dispoziții, cuprinse în legislația în vigoare și în contractul colectiv de muncă, respectiv: art. 267 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare; art. 148 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Ordinul ministrului educației nr. 4050/29.06.2021 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control şi al personalului de cercetare din învăţământul de stat; art. 29 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar, înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S.  sub nr. 651/28.04.2021 și publicat în Monitorul Oficial, Partea a V-a nr. 2/24.05.2021 [ale cărui dispoziții sunt obligatorii în întregul sector de activitate învățământ preuniversitar, potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) și art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 14 din contract].

Din ansamblul reglementărilor mai sus enumerate rezultă că, în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu pot fi impuse perioade obligatorii de concediu, programarea concediului de odihnă fiind atributul exclusiv al consiliului de administrație al unității.

Ori, la nivelul unităților de învățământ, s-au stabilit deja (anterior apariției O.M.E. nr. 5490/22.10.2021 – invocat pentru a-i determina pe salariați să intre în concediu de odihnă), de către Consiliile de administrație, perioadele de efectuare a concediilor de odihnă pentru salariați, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale anterior enumerate.

Mai mult, O.M.E. nr. 5490/22.10.2021 prevede doar că: „Prin derogare de la prevederile Ordinului ministrului educației nr. 3.243 din 5 februarie 2021 (…), preșcolarii și elevii din învățământul primar, gimnazial, liceal, profesional și posliceal de stat sunt în vacanță” – fără a institui nicio dispoziție în ceea ce privește intrarea cadrelor didactice în concediu de odihnă.

În consecință, atât timp cât există deja programări ale concediilor de odihnă, realizate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile și orice modificare a perioadelor de efectuare a concediului de odihnă nu poate fi realizată decât în condițiile instituite de legislația în vigoare și de contractul colectiv de muncă aplicabil, apreciem că trecerea fortață a salariaților în concediu de odihnă este lipsită de suport legal.

De altfel, trebuie subliniat și faptul că situația prezentă este similară cu cea din primăvara anului școlar 2020-2021, când, urmare a O.M.E. nr. 3558/2021 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3.125/2020 privind structura anului şcolar 2020-2021, din adresa Ministerului Educației nr. 1970/DGIP/31.03.2021, cadrele didactice au aflat că urmau să fie „programate în concediu de odihnă”.

La momentul respectiv, ca urmare a protestelor și demersurilor federațiilor sindicale, Ministerul Educației a emis adresa nr. 52/SI/03.04.2021 către inspectoratele școlare și unitățile de învățământ (anexată prezentei), prin care a precizat expres că: „Ministerul Educației, inspectoratele școlare și unitățile de învățământ nu vor impune personalului angajat limitări ale dreptului la concediul de odihnă”, iar „salariații vor putea fi programați sau reprogramați în concediu de odihnă (…) la solicitarea/cu acordul acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare”.

În aceste condiții, având în vedere legislația și contractul colectiv de muncă aplicabile și în raport de adresa Ministerului Educației nr. 52/SI/03.04.2021, vă rugăm să întreprindeți demersurile necesare la nivelul unităților de învățământ și inspectoratelor școlare pentru ca drepturile salariaților din învățământul preuniversitar să nu fie încălcate.

Informare.FSESH.624 – CO.vacanta.fortata+adresa.ME.52

Articolul Unitățile de învățământ nu pot impune perioade obligatorii de concediu, în absența unor dispoziții legale exprese apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Pentru a veni în sprijinul colegilor noștri care doresc să se înscrie la concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, punem la dispoziția candidaților legislația cuprinsă în Bibliografia ce constituie anexa nr. 12 la Metodologia de concurs, aprobată prin O.M.E. nr. 4597/2021, astfel cum a fost modificată și completată prin O.M.E. nr. 5195/2021, respectiv:

1. Extras din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data înscrierii la concurs – titlurile I, II, IV (capitolul I), VI, VII
2. Statutul elevului, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 4.742/2016, în vigoare la data înscrierii la concurs
3. Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.447/2020, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data înscrierii la concurs
4. Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional, document aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 3.239/2021 privind aprobarea documentului de politici educaţionale Repere pentru proiectarea, actualizarea şi evaluarea Curriculumului naţional. Cadrul de referinţă al Curriculumului naţional – Extras – Partea 1 (capitolele 2, 4) și Partea a 2-a (capitolele 6, 7, 10)

Articolul Legislația cuprinsă în Bibliografia pentru concursul de ocupare a funcțiilor de director și director adjunct apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Pentru a veni în sprijinul membrilor de sindicat și al unităților de învățământ, vă punem la dispoziție un model de Contract civil de furnizare de servicii.

Pentru a exista cât mai puține probleme, am preluat modelul de contract ce constituie anexa nr. 5 la Ordinul ministrului educației nr. 3988/15.06.2021 privind aprobarea normelor de plată a personalului din cadrul comisiilor desemnate în cadrul concursului național de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învățământul preuniversitar și examenului național pentru definitivare în învățământul preuniversitar, pentru organizarea și desfășurarea admiterii în învățământul liceal de stat, în învățământul profesional de stat și în învățământul dual pentru calificări profesionale de nivel 3, conform Cadrului național al calificărilor, evaluării naționale a absolvenților clasei a VIII, examenului național de bacalaureat, examenelor de absolvire/certificare a calificării profesionale pentru învățământul profesional, liceal și postliceal, sesiunile anului 2021. Pentru a nu genera probleme pentru salariați/unități (în sensul că, în eventualitatea unor controale, se va obiecta că nu sunt aceleași clauze contractuale), ne-am limitat la operarea unor corecturi pe text, la reorganizarea sa și la numerotarea corectă a articolelor, fără a altera conținutul.

Apreciem că acest model de contract poate fi utilizat și în cazul altor servicii/activități prestate de personalul didactic în beneficiul unităților de învățământ, atunci când, prin legislația aplicabilă, este permisă încheierea unor asemenea contracte. Un exemplu în acest sens, îl constituie art. 11 din Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control, precum şi pentru cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi unităţile conexe (aprobate prin O.M.E.N. nr. 4827/2018, cu modificările și completările ulterioare):

„Art. 11 (1) Activităţile desfăşurate de cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar care participă la inspecţiile curente, inspecţiile de specialitate şi speciale pentru acordarea gradelor didactice II şi I sau la inspecţia curentă şi specială pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, în cazul în care aceste inspecţii nu se pot asigura de către inspectorul şcolar din inspectoratul şcolar, se realizează în baza unui contract civil de furnizare servicii pentru activităţi independente ocazionale, în care se stabileşte un onorariu calculat pe baza numărului de ore specific activităţii desfăşurate. Tariful orar se calculează prin divizarea salariului de bază pentru un profesor gradul I şi vechime în învăţământ 25-30 de ani la numărul mediu lunar de ore fizice desfăşurate în anul curent, respectiv 166 ore/lună pentru anul 2018, multiplicat cu 2, urmând ca pentru următorii ani numărul de ore/lună să fie stabilit prin hotărâre a Guvernului. Numărul de ore specific activităţilor desfăşurate se stabileşte după cum urmează:

1. a) pentru inspecţiile curente şi speciale în vederea obţinerii gradului didactic II, pentru inspecţiile curente în vederea obţinerii gradului didactic I, respectiv pentru inspecţia curentă şi specială în vederea acordării gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, câte 5 (cinci) ore pentru fiecare inspecţie;
2. b) pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice în vederea obţinerii gradului didactic I, 7 (şapte) ore pentru fiecare inspecţie şi susţinerea lucrărilor metodico-ştiinţifice.

            (2) Pentru efectuarea inspecţiilor prevăzute la alin. (1), cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar sunt remunerate conform alin. (1), de unitatea de învăţământ la care efectuează inspecţiile, în baza contractului civil de furnizare servicii încheiat de cadrul didactic metodist cu directorul unităţii de învăţământ la care efectuează inspecţia, în condiţiile în care activitatea se desfăşoară în afara normei didactice de predare-învăţare-evaluare a cadrului didactic metodist.

            (3) Sumele care se cuvin pentru activităţile de inspecţie desfăşurate de cadrul didactic metodist se achită de unitatea de învăţământ la care acesta efectuează inspecţiile, în baza contractului prevăzut la alin. (2), din fondurile alocate pentru cheltuielile cu pregătirea profesională.”

Nu vedem niciun impediment pentru care modelul de contract pus la dispoziție nu poate fi folosit și pentru cadrele didactice care participă la inspecțiile curente; evident, utilizarea sa, presupune și adaptarea prevederilor (de exemplu, prin eliminarea paragrafelor 2 si 3 de la art. 4.1 (adică acele clauze care se referă la lucrări corectate și candidați).

Click aici pentru modelul de Contract!

Articolul Model de Contract civil de furnizare de servicii. Poate fi folosit pentru: examene naționale, inspecții curente etc. apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Federaţia Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a O.M.E. nr. 3993/2021, a solicitat astăzi, 18.06.2021, Avocatului Poporului să inițieze demersurile necesare pentru ca personalul didactic care, până la data de 30 iunie 2017 inclusiv, a obținut echivalarea titlului de doctor cu gradul didactic I, beneficiind atât de salariul aferent gradului I, cât și de plata drepturilor pentru titlul științific de doctor, să beneficieze în continuare de ambele drepturi.

Potrivit adresei înaintate de F.S.E. „SPIRU HARET”, dispozițiile art. 1 alin. (2) din ordinul menționat (potrivit cărora: „Prevederile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I prin echivalare, anterior datei de 1 iulie 2017”) sunt nelegale, deoarece:

Art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice – Drepturi salariale pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor – prevede:

„(1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25.

(2) În situaţia cumulului de funcţii, indemnizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă, la cerere, numai de către angajatorul unde beneficiarul are funcţia de bază declarată.

(3) Personalul didactic de predare care solicită şi obţine gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, nu primeşte indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I.”

Textul citat prevede expres că au obligația de a opta între indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor și echivalarea cu gradul didactic I exclusiv acele cadre didactice care, de la data intrării în vigoare a legii, obțin gradul didactic I prin echivalare.

Personalul didactic care, până la data de 30 iunie 2017 inclusiv, a obținut echivalarea titlului științific de doctor cu gradul didactic I, beneficiind atât de salariul aferent gradului I, cât și de plata drepturilor pentru titlul științific de doctor, beneficiază în continuare de ambele drepturi, nefiind obligați să opteze. Această obligație o au doar acei salariați care nu aveau încă titlul de doctor echivalat cu gradul didactic I la data de 01.07.2017.

Aceeași interpretare a prevederilor anterior citate a fost dată și de Ministerul Muncii (inițiatorul Legii-cadru nr. 153/2017), care, prin adresa nr. 3276/L.O.V./04.09.2017 , a precizat expres că dispozițiile art. 14 alin. (3) „nu se aplică pentru cadrele didactice care și-au echivalat gradul didactic I prin dobândirea titlului științific de doctor înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017”.

În același sens s-au pronunțat constant și reprezentanții Ministerului Educației, cu ocazia discuțiilor purtate pe marginea art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pornind de la această interpretare, din informațiile pe care le deținem, în întreaga țară cadrele didactice care au obținut titlul de doctor și echivalarea acestuia cu gradul didactic I anterior datei de 01.07.2017 au beneficiat atât de salarizarea corespunzătoare gradului didactic, cât și de indemnizația pentru titlul științific de doctor.

Acum însă, Ministerul Educației, prin art. 1 alin. (2) al Ordinului nr. 3993/2021 le anulează acest drept, instituind aplicarea retroactivă a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Ori, Constituția României instituie la rang de principiu neretroactivitatea legii civile, la art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” În orice stat de drept, principiul neretroactivității legii este esențial pentru pentru protecția drepturilor omului.

Av.Poporului – sesizare.OME.3993_doctorat

Articolul FSE „SPIRU HARET” s-a adresat Avocatului Poporului referitor la art. 1 alin. (2) din O.M.E. nr. 3993/16.06.2021 apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Decontarea cheltuielilor de navetă este un drept al personalului didactic prevăzut de ani de zile în legislație. Însă, consacrarea sa legislativă nu a însemnat și că dreptul în cauză a fost și respectat. Sau că personalul didactic a obținut simplu sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu deplasarea la și de la locul de muncă.

A fost nevoie de declanșarea a mii de procese, prin care unitățile de învățământ și autoritățile administrației publice locale au fost obligate la plata, respectiv la alocarea sumelor reprezentând decontul navetei. Aceste sume nu intră sub incidența dispozițiilor privind executarea eșalonată; ele trebuie achitate integral, într-o singură tranșă.

În timp, pentru cei mai mulți salariați (personal didactic) navetiști, decontarea acestor sume nu mai este o problemă. Există însă, în continuare, situații în care sumele respective nu se plătesc, din diferite motive; între acestea cel mai des ne confruntăm cu refuzul  administrației locale de a aloca fondurile sau cu pasivitatea unitățilo de învățământ (care nu fac demersurile necesare).

În continuare, vom face o trecere în revistă a legislației în materie  și a concluziilor decurgând din acestea.

Art.105 alin. (2) lit. f) din Legea educației naționale nr. 1/2011 (cu modificările și completările ulterioare – în special cele operate prin Legea nr. 1/2014) prevede:

„Art. 105 (2): Finanţarea complementară se asigură DIN BUGETELE LOCALE ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

„f) cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice şi a personalului didactic auxiliar, conform legii;”.

Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor pentru naveta la şi de la locul de muncă a cadrelor didactice şi a personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2015, stipulează:

„Art. 1 (2) În înţelesul prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile folosite au următoarea semnificaţie:

1. a) beneficiari – cadrele didactice şi personalul didactic auxiliar, îndreptăţit la decontarea cheltuielilor de navetă, care nu deţin locuinţă în localitatea unde au postul, indiferent de titlu;
2. b) localitate – în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi, cu modificările şi completările ulterioare, prin localitate se înţelege: capitala României, municipii, oraşe, sate reşedinţă de comună, sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor;
3. c) localitate de domiciliu/reşedinţă – localitatea din mediul urban sau din mediul rural în care cadrul didactic/didactic auxiliar are domiciliul/reşedinţa, potrivit documentelor de evidenţă a populaţiei;
4. d) navetă – deplasarea dus-întors a beneficiarilor din localitatea de domiciliu/reşedinţă într-o altă localitate unde este situată unitatea de învăţământ/unitatea de învăţământ special/centrul de resurse şi asistenţă educaţională, la care aceştia îşi au locul de muncă;
5. e) postul – denumire generică pentru locul de muncă din cadrul unităţii de învăţământ unde beneficiarii îşi desfăşoară efectiv activitatea; (…)

Art. 2 (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a cuprinde în bugetul local sume destinate decontării cheltuielilor cu efectuarea navetei beneficiarilor din învăţământul preuniversitar de stat, din unităţile de învăţământ special şi din centrele de resurse şi asistenţă educaţională, care nu dispun de locuinţă în localitatea unde este situată unitatea de învăţământ la care au postul.

(2) Sumele destinate navetei beneficiarilor prevăzuţi la alin. (1) se asigură din veniturile proprii ale bugetelor locale şi din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.

Art. 3 (1) Beneficiază de decontarea cheltuielilor de navetă cadrele didactice şi personalul didactic auxiliar, care nu deţin locuinţă în localitatea unde aceştia îşi au postul.

Art. 5 (1) În vederea decontării lunare a cheltuielilor cu efectuarea navetei, consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ analizează cererile pentru asigurarea decontării cheltuielilor cu efectuarea navetei, având în vedere următoarele elemente: (…)

(2) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ analizează şi verifică legalitatea solicitărilor, aprobă lunar cererile solicitanţilor şi fundamentează necesarul lunar de finanţare, individual şi pe total unitate de învăţământ. Necesarul de finanţat se transmite de către directorul unităţii de învăţământ sub formă de solicitare primarului, respectiv preşedintelui consiliului judeţean, după caz, în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea lunii pentru care se face fundamentarea, în vederea deschiderii de credite pentru efectuarea plăţilor.

Art. 7 (1) Decontarea abonamentelor/biletelor de transport emise de operatorii de transport auto şi naval pentru cadrele didactice şi pentru personalul didactic auxiliar se asigură la valoarea acestora.

(2) Decontarea abonamentelor emise de operatorii de transport feroviar public de călători se asigură la valoarea acestora, tren clasa a 2-a. Decontarea abonamentelor emise de operatorii de transport feroviar alternativ CFR se asigură la valoarea acestora, dar nu mai mult decât tarifele de deservire generală din transportul feroviar public de călători, tren clasa a 2-a.

(3) Sunt acceptate la decont biletele emise zilnic de operatorii de transport numai în situaţiile în care pe ruta respectivă nu se emit abonamente, atunci când beneficiarul utilizează mai multe mijloace de transport în comun sau când acesta are norma/postul în mai multe unităţi de învăţământ din localităţi diferite.

(4) Distanţa pentru care se decontează abonamentul/biletul şi care este înscrisă pe documentul justificativ este distanţa dintre localitatea de domiciliu/reşedinţă a beneficiarului şi localitatea în care se află unitatea de învăţământ.

(5) Sunt interzise încheierea de contracte între unitatea de învăţământ şi operatorul de transport şi, implicit, efectuarea de plăţi direct de către unitatea de învăţământ către operatorul de transport în comun.

            (6) Decontarea cheltuielilor cu efectuarea navetei se poate face pentru autoturismul/ambarcaţiunea proprietate personală sau deţinut/ă legal cu orice titlu atunci când:

1. a) pe ruta dintre localitatea de domiciliu/reşedinţă şi localitatea în care se află situată unitatea de învăţământ nu există servicii de transport efectuate de operatorii de transport în comun sau programul acestora diferă semnificativ de orarul/programul unităţii de învăţământ;
2. b) pe ruta dintre localitatea de domiciliu/reşedinţă şi localitatea în care se află situată unitatea de învăţământ există servicii de transport efectuate de operatorii de transport în comun, însă cadrul didactic, respectiv personalul didactic auxiliar optează pentru transportul cu autoturismul/ambarcaţiunea proprietate personală sau deţinut/ă legal cu orice titlu.

(7) Decontarea cheltuielilor cu efectuarea navetei pentru personalul care se deplasează cu autoturismul/ambarcaţiunea proprietate personală sau deţinut/ă legal cu orice titlu, în cazurile prevăzute la alin. (6), se face la valoarea unui abonament pentru ruta respectivă sau pentru distanţe similare.

(8) Se interzice decontarea cheltuielilor cu efectuarea navetei cu autoturismul proprietate personală, pentru cadrele didactice şi personalul didactic auxiliar, atunci când acestea au asigurate servicii de transport gratuit cu autovehiculele destinate transportului de persoane deţinute/asigurate de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către unitatea de învăţământ, iar orarul mijloacelor de transport nu diferă cu mai mult de 2 ore de orarul/programul beneficiarului.

 (9) Documentele justificative prezentate de beneficiar lunar la decont, pentru luna precedentă, unităţii de învăţământ sunt următoarele:

1. a) abonamentele, emise de operatorii de transport auto/feroviar/naval în conformitate cu reglementările legale în vigoare, utilizate în luna precedentă;
2. b) biletele emise de operatorii de transport auto/feroviar/naval în conformitate cu reglementările legale în vigoare, utilizate în luna precedentă, acceptate numai în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (3);
3. c) bonurile de achiziţie a carburantului, pentru transportul efectuat cu autoturismul/ambarcaţiunea proprietate personală sau deţinut/ă legal cu orice titlu, iar suma decontată se calculează potrivit prevederilor alin. (7). Valoarea bonurilor prezentate la decont trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea sumei decontate.

(10) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat au obligaţia efectuării plăţii abonamentelor/biletelor şi contravalorii transportului efectuat cu autoturismul/ambarcaţiunea proprietate personală sau deţinută legal cu orice titlu, în luna următoare celei pentru care au fost prezentate documentele justificative.”

Din prevederile mai sus citate, putem trage următoarele CONCLUZII:

1. De decontarea cheltuielilor de navetă beneficiază cadrele didactice și personalul didactic auxiliar din unităţile de învăţământ (cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată).
2. Decontarea cheltuielilor de navetă se realizează pentru personalul didactic atât din mediul RURAL, cât şi din mediul URBAN:
3. a) fie prin decontarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun – auto, CFR, naval,
4. b) fie prin decontarea contravalorii biletelor pe respectivul mijloc de transport în comun,
5. c) fie prin decontarea carburantului la valoarea unui abonament pentru ruta respectivă sau pentru distanţe similare.
6. Obligația decontării cheltuielilor de navetă revine angajatorului (care face plata efectivă) și administraţiei publice locale (care prevede în buget și alocă unității fondurile necesare decontării navetei).
7. Nu există nicio prevedere legală care să dea posibilitatea administraţiei locale să deconteze preferenţial cheltuielile de navetă, numai pe anumite mijloace de transport sau numai cu anumite firme de transport, agreate de autorităţi. De asemenea nu se poate refuza decontarea carburantului atunci când naveta se face cu autoturismul proprietate personală sau deținut legal cu orice titlu, cu excepția situațiilor în care există servicii de transport gratuit cu autovehiculele destinate transportului de persoane deţinute/asigurate de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către unitatea de învăţământ, iar orarul mijloacelor de transport nu diferă cu mai mult de 2 ore de orarul/programul beneficiarului.

În raport de situațiile semnalate în practică, facem și următoarele precizări:

• Ce se înțelege prin „autovehicule (…) asigurate de către autoritățile administrației publice locale sau de către unitatea de învățământ”? Numai autovehiculele aflate în proprietatea sau „custodia” instituțiilor publice? Nu. Transportul poate fi asigurat în mod gratuit inclusiv în baza unor contracte de prestări-servicii de transport încheiate de autoritatea locală/unitatea de învățământ. Dacă asemenea contracte există, iar, în baza lor, autovehiculele sunt afectate transportului personalului didactic, conform art. 7 alin. (8) din Normele metodologice nu se poate proceda și la decontarea cheltuielor de navetă. Evident, interdicția de la art. 7 alin. (8) nu operează dacă orarul mijloacelor de transport respective diferă cu mai mult de două ore față de orarul/programul beneficiarului.

• Decontarea cheltuielilor de navetă se realizează dacă domiciliul/reședința salariatului se află în ALTĂ LOCALITATE decât cea în care se află postul pe care acesta funcționează.

O definiție juridică a localității nu există, dar există o ierarhizare a localităților, reglementată de Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi, cu modificările și completările ulterioare; de altfel, textul art. 1 alin. (2) lit. b) din Norme, mai sus citat, face trimitere expresă la Legea nr. 351/2001.

La art. 2 (2) din actul normativ menționat se prevede: „Potrivit prezentei legi, ierarhizarea localităţilor pe ranguri este următoarea: a) rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanţă europeană; b) rangul I – municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european; c) rangul II – municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi; d) rangul III – oraşe; e) rangul IV – sate reşedinţă de comună; f) rangul V – SATE componente ale comunelor şi SATE aparţinând MUNICIPIILOR şi oraşelor.”

În consecință, un salariat (cadru didactic sau personal didactic auxiliar) domiciliat într-o localitate (fie ea urbană sau rurală, de sine stătătoare sau componentă a unei alte localități) care își desfășoară activitatea într-o altă localitate (de asemenea urbană sau rurală, de sine stătătoare sau componentă a unei alte localități) trebuie să beneficieze de decontarea navetei, chiar dacă cele două localități sunt în cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale (municipiu, oraș, comună). Aceasta deoarece, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. c) și f) din Legea nr. 351/2001, vorbim despre două localități diferite.

• Normele metodologice nu instituie obligația existenței ștampilei pe biletele de călătorie emise de firmele transportatoare. În consecință, apreciem că o asemenea solicitare din partea unității/autorității locale excede cadrului legal și nu poate fi acceptată.

• Au existat situații în care operatorii de transport au refuzat să elibereze adeverințe privind valoarea abonamentelor pe anumite rute sau pe rute similare. Această problemă a făcut obiectul unor adrese către ministerele de resort, la care nu s-a primit răspuns. În aceste situații, unitățile de învățământ pot solicita beneficiarilor o declarație pe proprie răspundere, privind valoarea abonamentului pe ruta respectivă sau pe o rută similară. La aceasta se pot adăuga extrase de pe Internet privind rutele de transport și prețurile practicate de operatori sau copie de pe abonamentul altei persoane.

• Naveta nu se decontează dacă salariatul, deși are domiciliul/reședința în altă localitate, deține locuință în localitatea unde se află unitatea de învățământ, indiferent de gradul de uzură al acesteia. În acest sens, art. 3 alin. (1) din Norme dispune: „Beneficiază de decontarea cheltuielilor de navetă cadrele didactice şi personalul didactic auxiliar, care nu deţin locuinţă în localitatea unde aceştia îşi au postul.”

Prin definiție, locuința este o casă/construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţe, dotări şi utilităţi, în care locuieşte sau poate locui cineva.

În sensul textului citat, a deține locuința înseamnă a avea în proprietate locuință. Indiferent că persoana este proprietar sau coproprietar, că a dobândit locuința prin moștenire, donație, vânzare-cumpărare, atât timp cât deține o locuință în localitatea unde se află unitatea de învățământ nu poate beneficia de decontarea cheltuielilor de navetă.

• Unele autorități locale au refuzat decontarea cheltuielilor de navetă, pe considerentul că s-au pus la dispoziția personalului didactic locuințe în localitate.

În acest caz, refuzul de decontare este nelegal. Dacă în materia decontării navetei ar fi fost în continuare aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 (potrivit cărora decontarea se realiza numai în măsura în care nu se putea asigura locuință corespunzătoare în localitatea unde era postul), într-adevăr nu se putea deconta naveta. Însă Statutul personalului didactic a fost abrogat expres prin Legea educației naționale nr. 1/2011, iar noile reglementări în materie nu mai instituie această condiție.

În consecință, dacă personalul didactic optează să locuiască în locuințele puse la dispoziție de autoritatea locală și renunță la decontarea cheltuielilor de navetă, nu este nicio problemă. Opțiunea aparține însă exclusiv salariatului – nu poate fi obligat în acest sens; iar dacă dorește să facă naveta, decontarea cheltuielor este obligatorie.

În ceea ce privește personalul nedidactic, așa cum am precizat anterior, nu există o prevedere legală în acest sens. Există însă posibilitatea decontării navetei reglementată prin contractele colective de muncă la nivel de sector de activitate. Ultimul dintre acestea (înregistrat la M.M.P.S. – D.D.S. sub nr. 651/28.04.2021) prevede:

„Art. 52 (1) Personalului din învățământ care îşi desfăşoară activitatea în altă localitate decât localitatea de domiciliu/reședință i se decontează cheltuielile de navetă la şi de la locul de muncă, de către autoritățile administrației publice locale, la solicitarea consiliului de administrație al unității/instituției prevăzute în Anexa nr. 3.

 (2) În cazul în care nu există mijloace de transport în comun pentru localităţile prevăzute la alin. (1), transportul salariaţilor se poate asigura cu microbuzele care realizează transportul elevilor, pe rutele de transport ale elevilor.”

În absența unei prevederi legale care să impună decontul navetei personalului nedidactic, art. 52 alin. (1) din CCMUNSAIP este aplicabil numai dacă se adoptă o hotărâre de consilIu local în acest sens.

De precizat și faptul că F.S.E. „SPIRU HARET” a inițiat demersuri pentru generalizarea decontului navetei pentru toate categoriile de personal (inclusiv proiecte de lege). Forurile decizionale (Executiv sau Legislativ) nu au dat însă curs acestora.

Articolul Decontarea cheltuielilor de navetă ale personalului din învățământ apare prima dată în Promovăm educația de calitate.