Gianina Ioana Gianina Barb, bibliotecar

Școala Gimnazială ”Vasile Goldiș” Alba Iulia

Cultura reprezintă un factor important,  contribuind  la dezvoltarea societăţii şi a personalităţii umane, deci educaţia pentru cultură trebuie să fie în centrul preocupărilor societăţii româneşti actuale. Este necesar ca un tânăr să posede cunoștințe culturale în dezvoltarea sa generală. Prin teatru se oferă oportunități de învățare informală a tinerilor care se confruntă cu dificultăți sociale, această metodă contribuind pozitiv la dezvoltarea abilităților lor, influențând și susținând dezvoltarea lor intelectuală, deschizând oportunități de educație continuă.

Teatrul, în încercarea lui de a reflecta unele din aspectele timpului, este o meditaţie asupra condiţiei umane, dar și o metodă  de stimulare a creativității elevului. Este demonstrat  faptul că teatrul reprezintă una dintre cele mai bune modalități de a dobândi cunoștințe și, în același timp, de a aborda problemele cu care se confruntă societatea prin dezvoltarea personalității elevilor, contribuind astfel la scăderea numărului celor cu abandon scolar sau cu absențe la școală. Teatrul se dovedește a fi  cea mai eficientă metodă de învățare experiențială.

Din cele mai vechi timpuri, mișcările ritualice urmate de mișcările pe scenă au generat povești. Convingerea lui Platon era că, începând de la vârsta de trei ani până la adolescență, copiii trebuiau să participe la activități artistice cum ar fi corul și dansurile publice. În timpul Renașterii, umanistul Juan Luis Vives a inițiat dialogul teatral pentru învățarea limbii latine. În secolul al XIX-lea, francezul François Delsarte a început să unească gestul, limbajul corpului și oratoria în încercarea de a le decodifica. Teatrul și mișcarea de scenă au fost legate de educație de catre Gordon Craig (1872-1966), care a observat intersectarea dintre ele și avantajele pe care mișcarea teatrală ar aduce-o educației. Deoarece unește întreaga comunitate școlară și încurajează câteva din cele mai bune virtuți sociale ale omenirii – cooperarea și responsabilitatea – este important ca teatrul să devină, un obiect de studiu în școli. Teatrul îi ajută pe elevi să-și îmbunătățească dicția pentru a-și putea exprima liber opinia în societate, să devină încrezători în puterea lor de învățare, fiind un catalizator în formarea și  stimularea personalității intelectuale și emoționale. În  școală, teatrul are rolul de a-i face pe elevi să-și depășească timiditatea pentru a se adapta mai usor la viața socială și a reuși mai târziu în viață.

Cea mai eficientă și mai potrivită este tehnica aplicată în învățământul gimnazial, fiind cea mai bună perioadă a vieții elevilor: (pre)adolescența – când au șansa de a-și modela propria personalitate.

Teatrul în gimnaziu este un punct de sprijin în studierea textelor literare şi al exprimării orale, fiind de interes în planul managerial al catedrei de limba şi literatura română şi în viața culturală a şcolii.

Teatrul este un mediu prietenos iar spontaneitatea elevilor îi ajută să se exprime emoțional și intelectual pentru a deveni persoane adulte puternice. Un elev funcționează în cadrul unui grup toată viața iar învățătura clasică nu-l poate pregăti pentru asta. Reflectarea comportamentului său în ceilalți îl va face să se înțeleagă mai bine pe sine și confirmă încă o dată convergența dintre teatru și educație, în special în învățământul gimnazial.  Epuizarea competențelor sociale în lumea virtuală până la stadiul când comunicarea devine dificilă în lumea reală este anulată dacă clubul de teatru  este înființat în gimnaziu, acolo unde este eficient.

Teatrul permite elevilor să exploreze și să-și recunoască propriile posibilități, metode și opțiuni, atât pentru a combina elementele structurii dramatice, cât și pentru a-și dezvolta propria personalitate socială. Elevii își dezvoltă  imaginația reproductivă – care le permite să imite și să interpreteze producțiile altora – dar și imaginația creativă – care le permite să improvizeze și să transfere abilitățile dobândite în situații reale. Teatrul aduce următoarele puncte  calitative învățământului gimnazial:

• Determină unicitatea și integritatea în dezvoltarea personalității elevilor, printr-o gamă largă de concepte exercitate asupra socializării;
• Funcția estetică a inteligenței elevilor este intensificată prin contactul cu lumea metaforei și a ficțiunii și oferă elevilor un stimulent pentru studiu și pregătire pentru piața muncii.
• Jocurile de teatru dezvoltă gândirea creativă deoarece permit elevilor să-și găsească propriile coduri de comunicare ceea ce duce la formarea unei personalitati sociale sănătoase a adultului în devenire.

Competențe cheie

Cultivarea dragostei pentru arta dramatică;

Dezvoltarea imaginaţiei, a spiritului creator în formarea unei personalităţi complexe orientată spre cultură;

Cultivarea interesului faţă de textul dramatic;

Dezvoltarea abilităţilor intelectuale şi practice la elevi;

Dezvoltarea caracterului pozitiv al elevilor.

Utilitatea activității

Participarea la un spectacol de teatru susținut de către actori profesioniști este o metodă de a dezvolta calități precum: imaginația, bunul gust și virtuozitatea. Teatrul se dovedește a fi o bună modalitate de  deschidere a universului elevilor către cultură, de îmbogățire a imaginației de a se identifica cu diferite personaje si de a-și forma personalitatea datorită comportamentelor de tip pozitiv sau negativ afișate de personaje. Impactul vizual oferă o mai bună percepție.

În plus, există în programa şcolară o temă care vizează legătura dintre literatură şi teatru. Vizionarea unui spectacol reprezintă o altfel de abordare a textului după care s-a făcut piesa şi le oferă elevilor o viziune asupra operelor literare puse în scenă sau ecranizate.

Clubul de teatru și  pentru elevi își propune să descopere, să cultive și să promoveze tinerele talente, să pună în valoare opere ale literaturii române, să încurajeze lectura şi să dezvolte personalitatea individuală. În cadrul sesiunilor de pregătire scenică, elevii  sunt învățați să își dezvolte fantezia și creativitatea, pe care să le întrebuinţeze într-un mod constructiv, să-și însușească mișcarea scenică și să își dezvolte capacitatea de memorare.

Educaţia prin teatru  urmăreşte să transforme elevul atât ȋntr-un mic actor, cât și ȋntr-un bun spectator, insuflându-i dragostea pentru scenă, pentru ceea ce se ȋntamplă ȋn spatele scenei, respectul pentru actor, dragostea pentru teatru.

Astfel, a luat ființă ”Drama Grup”, la Școala Gimnazială ”Vasile Godiș” din Alba Iulia, din care au făcut parte elevi de cls. a V-a, coordonați de doamna Cristina Smadea, de la Teatrul de Păpuși Prichindel din Alba Iulia, iar atelierele de învățare a scrierii textului dramatic s-au desfășurat în biblioteca școlii. Din parteneriat au făcut parte prof. Șopterean Adriana, bibliotecar Barb Gianina, prof. Paraschivescu Alina.

Este datoria școlii, a bibliotecilor și a familiei să deschidă ușa fermecată a literaturii și a scenei, să-i conducă pe copii în aventuri fantastice alături de personajele îndrăgite în lupta cu forţele răului, balauri, zmei, etc.

Am  dorit să oferim o alternativă de antrenare în acţiuni care au ca scop întoarcerea spre carte, lectură, la lumea poveștilor, la poezie, la meditație, la creație şi la  teatru. Această artă  a ȋnceput să devină o pasiune şi pentru elevi.

Reprezentația finală a avut loc în data de 11 aprilie 2025, pe scena Teatrului de Păpuși Prichindel, Alba Iulia, elevii fiind recompensați cu diplome, tricouri și broșura în care se regăsesc textele dramatice scrise de ei. Evenimentul a fost mediatizat pe canalul național de știri PRO-TV.

https://stirileprotv.ro/video/video/62535223/

Articolul Activitatea clubului de teatru din biblioteca școlii apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. înv. primar Sburlea Simona
Școala Gimnazială ”Ovid Densusianu” Făgăraș

Disciplina: Dezvoltare personală
Clasa a II-a
Unitatea de învățare: Eu și ceilalți
Tema: Emoțiile de bază
Competența: 2.1 Exprimarea emoțiilor de bază în situații variate

Pasul 1.
Cu o zi înainte de oră, elevii primesc pe classroom o RED realizată în aplicația edpuzzle (https://edpuzzle.com/media/5fd23fe657999f407d305e4e).
Ei au sarcina de a urmări acest RED, de a-l rezolva și de a realiza o fișă răspunzând la întrebări prin text și reprezentând prin desen .
RED-ul cuprinde un material video realizat pe platforma Edpuzzle – „Emoţiile personajelor din poveşti”, de prezentare, de explicare şi verificare a emoţiilor trăite de câteva personaje din cele mai cunoscute poveşti.

Pasul 2.
În cadrul orei

Se prezintă munca individuală de acasă.
Se denumesc și alte tipuri de emoții, pe care le poate manifesta un individ în diverse situații de viață.
Se completează fișa de acasă cu denumirea tuturor emoțiilor și cu desenele corespunzătoare acestora, dându-se exemple de situații în care le putem întâlni.
În finalul activităţii, pentru consolidarea cunoştinţelor privind înţelegerea emoţiilor şi pentru identificarea unor soluţii la diverse situaţii din mediul şcolar, se desfășoară un joc interactiv în aplicaţia Wordwall (- https://wordwall.net/ro/resource/52319866/emotii) , în care fiecare fereastră are câte o imagine sugestivă, ce înfăţişează câte o emoţie diferită (ex: Bucurie); fiecare elev va alege o cifră, se deschide fereastra corespunzătoare, iar acesta are ca sarcină să povestească o situaţie în care a trăit emoţia descoperită în respectiva casetă .
Prin această activitate, elevii au învățat să își exteriorizeze emoțiile pozitive sau negative într-un mod interactiv, atractiv și constructiv. Au învățat că fiecare copil are modalitatea lui proprie de a-și exprima emoțiile, de a învăța și de a exersa lucruri noi și trebuie respectat, fiind valorizat (nimeni nu se simte exclus, fiecare contribuie într-un mediu sigur și prietenos, incluziv). Au învățat că și personajele din povești, asemenea celorlalți din jur, au emoții la fel cu ale lor. Au învățat să recunoască la ei și la ceilalți emoțiile de bază, cum să le exprime, să le gestioneze astfel încât să devină stăpâni pe sine şi mai pregătiţi pentru viaţă; să considere emoţiile ca pe nişte prieteni sinceri.
Activitatea se încheie cu un citat sugestiv şi pozitiv:
’’Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău!’’ (TOM WILSON)

RESURSE UTILIZATE
https://classroom.google.com
https://edpuzzle.com/media/5fd23fe657999f407d305e4e

Articolul Exemplu de activitate – Dezvoltare personală – Eu și ceilalți apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Sîrb Carmen, Profesor învățământ primar 

Școala Gimnazială ”Ovid Densusianu” Făgăraș

Disciplina: Geografie

Clasa a IV-a

Unitatea de învățare: Elemente de geografie a României

Tema: Formele de relief

Competența: 1.2. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază

3.1. Identificarea poziției elementelor reprezentate pe hartă

Pasul 1.

Anterior, li s-a  postat elevilor , pe classroom, videoclipul ”Povestea ținutului românesc”, cu sarcina de a-l viziona  acasă și de a nota noile informații într-un ciorchine.

Videoclipul  poate fi parcurs de către elevi în ritm propriu și poate fi reluat de elevi de câte ori este nevoie, astfel încât aceștia să își poată dezvolta competențele vizate, iar lecția să își atingă obiectivele.

Pasul 2. La oră

Reactualizarea cunoștințelor se realizează prin discutarea conținutului videoclipului vizionat acasă, folosind informațiile notate în ciorchinele realizat.

Captarea atenției se realizează prin vizionarea unor imagini care prezintă diferite forme de relief. Astfel elevii vor reuși să localizeze pe hartă formele de relief, să precizeze culorile convenționale și să asocieze formele de relief cu imaginile date.

Momentul de anunțare a temei și obiectivelor  continuă cu notarea titlului lecției în caiete.

Dirijarea învățării se desfășoară prin urmărirea RED-ului ”Marile unități de relief din țara noastră”, pentru o mai bună structurare a noilor informații, pentru favorizarea formării unor reprezentări corecte și pentru realizarea schiței lecției.

Momentul de asigurare a retenției și transferului a fost gândit astfel încât elevii să primească un feedback în timp real a cunoștințelor asimilate, dar și să aibă oportunitatea de a relua jocul (puzzle-ul) dacă este nevoie.

Unul dintre cele mai îndrăgite jocuri de către copii, atât online cât și offline este Puzzle, unde elevii își vor evalua cunoștințele dobândite în cadrul lecției.

Ordonând piesele de puzzle din jigsawplanet.com elevii vor descrie relieful României.

Puzzle

https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=3cafa95b9987

Lecția se încheie cu cântecul ”Acolo este țara mea” al  lui Tudor Gheorghe, însoțit de videoclip.

Resurse utilizate:

https://classroom.google.com

https://www.youtube.com/watch?v=z54Y9leD1TY

https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=3cafa95b9987

https://www.youtube.com/watch?v=yUgIyYlMqII

Articolul Exemplu de activitate – Geografie – Elemente de geografie a României apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Apipie Mariana

Liceul Tehnologic „Constantin Filipescu” Caracal

Educația fizică și sportul joacă un rol crucial în dezvoltarea noii generații.

În multe țări se pune accentul pe educație inclusivă și educație fizică inclusivă. Pentru a implementa o educație fizică de calitate care să includă copiii cu dizabilități sunt necesare eforturi suplimentare de inițiere și încurajare a schimbărilor de atitudine față de integrare și incluziune.

De-a lungul ultimelor trei decade abordarea psihomotorie a influențat tratamentul terapeutic și programele educaționale din școli. Scopul este de a-l abilita pe individ cu mijloace de activități fizice, astfel influențând nu doar comportamentul său motor ci și dezvoltarea sa generală.

Sportul , ca element de reabilitare are o lungă tradiție și s-a extins dincolo de instituțile specifice ca spitale și centre medicale, la cluburi sportive focalizate pe activități de-a lungul vieții pentru sănătate și stare de bine.

Educația specială oferă modalități de valorificare optimă a posibilităților copiilor aflați în dificultate. Acești copii, în special cei cu deficiențe mintale și de comportament, au nevoie de o supraveghere suplimentară, competentă și de eforturi suplimentare din partea profesorului. Un copil cu deficit mintal are dificultăți de integrare socială, de profesionalizare, de ADL-uri(Activities of Daily Living). O îmbunătățire a stării sale fizice ar duce la transformarea deficientului într-o persoană independentă sau reorientată spre alte condiții de viață.

Este cunoscut faptul că între dezvoltarea psihomotrică și cognitivă există o strânsă interdependență. Achizițiile psihomotrice influențează scris-cititul, limbajul, comunicarea, spiritul de integrare și competitivitate, fair-play-ul.

Aceasta ar putea fi câteva din motivele pentru care părinții copiilor cu diferite deficiențe nu ar trebui să îi scutească de la orele de educație fizică. În ceea ce privește implicarea profesorului de educație fizică, acesta ar trebui să prezinte beneficiile (și să le cunoască) părinților care au copii cu “probleme”.

Profesorul de educație fizică poate fi/este unul din principalii stimulenți către dobândirea unei calități motrice și caracteriale. Aceste calități pot fi obținute prin ramuri de sport adaptate, specifice nevoilor individuale. Acești tineri pot atinge

nivelul de sportivi de performanță, participând la campionate pentru persoane cu nevoi speciale. Aceste persoane pot obține independență din punct de vedere social și economic, în funcție de rezultatele obținute în recuperare, capacitățile obținute în procesul instructiv educativ.

Este important ca profesorul de educație fizică să cunoască particularitățile anatomo-fiziologice și psihice ale copiilor cu cerințe educaționale speciale pentru a putea lucra cu aceștia.

Exercițiul fizic este un real mijloc de asistență maximală a elevilor cu handicap mintal. O formă importantă de manifestare a copilului este jocul. Jocul, conceput ca terapie se înscrie în noua tendință a metodelor de predare-învățare, urmărind să acorde noi posibilități copilului deficient mintal.

Prin reguli, jocul stimulează memoria, atenția, capacitatea de concentrare. Mă refer în mare parte la copiii cu deficiențe mintale însă, indiferent de tipul de deficiență, profesorul de educație fizică are un rol esențial în integrarea acestora.

Uneori ne este mai ușor să acceptăm scutirea unui copil cu CES, conducând astfel la marginalizarea acestuia, din lipsă de interes sau necunoașterea cazului. Însă, alături de alți specialiști avem posibilitatea de a ajuta la reintegrarea acestor copii, le-am putea crește încrederea de sine și poate, în unele cazuri……le-am putea salva viața!

BIBLIOGRAFIE

1. D.Cristea, M. Ștef., P. Dragoș, „Activități motrice adaptate”, Note de curs, Oradea, 2014
2. „Educația fizică și sportul adaptat”, www.răsfoiesc.com
3. „Strategii de integrare a copiilor cu CES” ,www.edict.ro, 2018
4. Marcu, V. și colab. Activități fizice adaptate, Editura Universitaria, Craiova,2007

Articolul Rolul profesorului de educație fizică și sport în cazul copiilor cu CES apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Apipie Mariana

                                       Liceul Tehnologic “Constantin Filipescu” Caracal, Olt

Viteza cu diferitele ei forme de manifestare este prezentă în majoritatea acţiunilor motrice şi este definită prin rapiditatea cu care se efectuează calităţile motrice în structurile şi combinările cele mai diverse.

Formele de manifestare a vitezei:

• Viteza de reactie- timpul minim necesar declanşării actului motric ca urmare a unui stimul extern
• Vireza de executie-viteza de realizare a unei acţiuni singulare;
• Vireza de repetitie- rapiditatea cu care se repeta actele motrice în unitatea de timp;
• Viteza de deplasare- reprezintă urmarea firească a repetării paşilor cu frecvenţă şi fuleul cât mai mare;

Deşi nivelul său calitativ, depinde în bună măsură de fondul ereditar, aceasta se poate dezvolta (cu pregătire la vârsta 11-13 ani) dacă se acţionează asupra ei în mod constant şi cu mijloace atent selecţionate. Interdependenţa intre calităţile motrice este recunoscută, motiv pentru care profesorul trebuie să ştie care calităţi sau combinaţii de calităţi sunt prezente în conţinuturile pe care le predă şi să acţioneze corespunzător pentru dezvoltarea lor în forme variate şi atractive.

În activităţile didactice pentru dezvoltarea vitezei trebuie avut în vedere faptul că această calitate nu se poate dezvolta pe un fond de oboseală. De acea după câteva repetări ale unor sisteme de acţionare, trebuie să se acorde pauze pentru o refacere completă după care exersarea poate fi reluată.

Pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele ei, este necesar ca profesorul să abordeze acest obiectiv în întreaga sa complexitate; trebuie eliminată confuzia că dezvoltarea vitezei se rezumă în mod unilateral la dezvoltarea vitezei de deplasare, folosindu-se ca unic mijloc alergarea.

În practica domeniului nu este posibil să se acţioneze în mod separat şi constant cu mijloace specifice pentru dezvoltarea fiecărei forme de manifestare a vitezei; de aceea este recomandat ca sistemele de acţionare să fie astfel selecţionate încât să se solicite în diferite proporţii cel puţin două forme de manifestare, exemplu: reactie-executie; reactie- deplasare.

Este important în perioada consolidării unei deprinderi motrice când în procesul de exersare, pe lângă execuţia propriu zisă să se introducă şi solicitarea unor forme de manifestare a vitezei.

În funcţie de spaţiul de desfăşurare şi specificul lecţiei, preocuparea pentru dezvoltarea vitezei trebuie să se realizeze permanent atât prin mijloace specifice cât şi nespecifice. Vorbind de viteză de deplasare trebuie să se precizeze că după obţinerea vitezei maximă (în 20-30 m) continuarea alergării cu aceeaşi intensitate depinde de calitatea rezistenţei. Din acest punct de vedere se recomandă alergările programate pe 15-30m repetate de mai multă ori cu pauze de revenire complete după fiecare serie. Un rol important în activitatea elevilor în acest sens îl au întrecerile organizate în forme cât mai variate şi atractive şi un rol important în efectuarea exercitilor de viteză îl are activitatea de concentrare a atenţiei.

1. Viteza de reactie-executie cu dominanta viteza de reacţie

Exemple de exerciţii:

– Alergare uşoară: la semnal sonor schimbare de direcţie, urmată de alergare de viteză până la un nou semnal (4x6m)

– Repetarea startului având poziţii de plecare şezând, ghemuit, cu spatele spre direcţia de deplasare, culcat (6x4m)

– Câte doi faţă în faţă la 7-8m distanţă, unul aşezat celălalt se deplasează spre el cu joc de gleznă. La un moment dat cel de jos se ridică, se întoarce şi aleargă evitând să fie prins de celălalt.

– Aşezat fiecare cu o minge; aruncarea mingiei în sus, ridicarea şi prinderea ei înainte ca aceasta să atingă solul. Mingea se aruncă din ce în ce mai jos (10-20 repetări).

– Ruperi de rânduri şi regrupări în diferite formaţii.

2. Viteza de execuţie – reacţie cu dominanta cea de execuţie:

– Pasărea mingiei de baschet, handbal printr-un procedeu cunoscut cu un partener sau într-un perete, timp de 30sec, se execută sub forma de concurs.

 – Exerciţii de demarcaj pe perechi (8-10 repetări fiecare)

– Exerciţii de influenţare selectivă (îndoiri, rotiri, arcuiri) executate rapid timp de 5-10 secunde.

– Alergare cu joc de gleznă: la semnalul sonor alergare cu genunchii sus în timpul maxim (6x10sec)

– Alergarea accelerată cu start din picioare 7-8m până la un alt semnal sonor când elevii se opresc şi încep să se deplaseze înapoi cu spatele urmat de un alt semnal şi o nouă deplasare.

3. Viteza de deplasare-reactie cu dominanta viteza de deplasare:

– Alergarea accelerată pe distanţă variabilă (15-20m)

– Alergare pe loc în viteză maximă timp de 10 sec

– Alergare uşoară cu accelerări în spaţiile marcate cu creta pe sol (4x15m)

– Elevii în formaţie de linii cu spatele spre direcţia de alergare: la semnal încep să se deplaseze cu spatele, la următorul semnal se întorc şi accelerează până la următorul semnal.

– Elevii în linie: mers, la semnal execută o săritură înaltă şi accelerare până la următorul semnal (4x8m)

Pentru asigurarea eficienţei dorite este necesar ca exerciţiile de viteză să se efectueze în prima parte a lecţiei după ce organismul elevilor a fost bine pregătit pentru efort. Trebuie să se cunoască ca însumarea eforturilor de mare intensitate, repetate prea des, pot determina apariţia oboselii premature; în aceste condiţii exerciţiile pot continua numai în concordanţă cu capacitatea de rezistenţă a elevilor respectivi, apărând necesitatea lucrului diferenţiat pe grupe omogene şi asigurarea de intervale de odihnă corespunzătoare.

          Indicaţii metodice privind folosirea exerciţiilor pentru dezvoltarea vitezei

– Exerciţiile folosite trebuie să ţină seama de nivelul de pregătire al elevilor, baza materială, condiţiile meteorologice, vârstă, sex

– Exerciţiile trebuie să fie bine însuşite de către elevi, bază pentru efectuarea lor cu viteză maximă

– Exerciţiile pentru dezvoltarea vitezei se execută cu viteză maximă

– Pentru dezvoltarea vitezei să se apeleze şi la exerciţiile specifice fiecărei probe sau ramuri de sport

– Pentru stimularea elevilor să se folosească întrecerea, ştafete

– Timpul de lucru să fie stabilit astfel încât viteza să nu scadă spre sfârşitul execuţiei. Timpul să fie stabilit în funcţie de viteza ce se doreşte a fi dezvoltat (de la 5-6sec la 50-60sec)

– În folosirea exerciţiilor să se ţină seama de principiul accesibilităţii – de la uşor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la vechi la nou.

– Efectuarea şi dozarea exerciţiilor să fie făcută în funcţie de nivelul de pregătire şi dezvoltare al colectivelor de elevi, baza materială şi obiectivele propuse în lecţia respective.

– În fiecare lecţie de educaţie fizică, cu tema de viteză să folosim şi exerciţiile spefice din jocurile sportive, deoarece plac elevilor şi le execută cu mai multă plăcere.

Bibliografie

1. Gheorghe Carstea: Teoria şi Metodica Educaţiei fizice şi Sportului; Editura AN-DA, Bucureşti 2000
2. Mihăilescu Liliana: Atletism – Tehnica probelor; Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2001
3. Aura Bota: Teoria Activităţilor motrice; Teoria educaţiei fizice şi sportului, Didactica educaţiei fizice, Editura Fest, Bucureşti, 2002
4. Adrian Dragnea Ştiinţa Sportului, Teoria activităţilor motrice, Teoria Educaţiei Fizice şi sportului, Didactica educaţiei fizice, Editura Fest, Bucureşti, 2002
5. Macri Cristina: Atletismul pentru şcolari; Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti; 2002

Articolul Procedee eficiente de dezvoltare a vitezei în lecţia de educaţie fizică apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Baniță  Elena

C.N ”Dr. Ioan Meșotă” Brașov

Context și motivație

Datele statistice recente, relevă o creștere alarmantă a sedentarismului și a problemelor de sănătate asociate acestuia, inclusiv obezitatea infantilă, tulburări de comportament și dificultăți de concentrare în rândul copiilor și adolescenților din România.

Un alt factor alarmant este, utilizarea excesivă, de către tineri, a dispozitivelor electronice ( telefoane mobile, tablete, laptopuri, TV, etc.)Studiile arată că elevii petrec, în medie, între

4 și 6 ore pe zi în fața ecranelor, ceea ce contribuie semnificativ la reducerea activității fizice și la apariția problemelor de sănătate, ieșind în evidență  problemele coloanei vertebrale.( cifoze, scolioze, etc)

Având în vedere aceste aspecte,este imperios necesar :

• Menținerea în trunchiul comun  la liceu, a două ore de educație fizică și sport, obligatorii, pentru toate nivelurile si filierele.
• Introducerea a două ore suplimentare, opționale, de educație fizică și sport, ca măsură esențială pentru promovarea unui stil de viață sănătos și pentru sprijinirea dezvoltării fizice armonioase a elevilor.

Propunerile vin în contextul elaborării noilor planuri cadru la liceu, acestea trebuie să reflecte importanța activității fizice, pentru sănătatea și creșterea performanțelor școlare ale tinerilor.

2.    Argumente științifice și statistice:

• Conform OMS, ( Organizația Mondială a Sănătății),rata obezității infantile a crescut de 10 ori la nivel global în ultimii 40 de ani.
• în România, peste 20% dintre copiii de 8-10 ani sunt supraponderali sau obezi, iar această tendință continuă în rândul adolescenților.
• studiile naționale arată că aproximativ 1 din 4 adolescenți din România se confruntă cu probleme de greutate, ceea ce crește riscul de boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și afecțiuni metabolice în viața adultă.

*De peste 30 de ani, Studiul Health Behavior in School-aged Children (HBSC – Comportamente legate de sănătate la școlari) încearcă să monitorizeze sănătatea copiilor și tinerilor de 11, 13 și 15 ani din Europa și Canada având particularitatea că se orientează către înțelegerea sănătății în contextul social în care trăiesc tinerii (acasă, la școală, cu familia și prietenii). El este efectuat la fiecare 4 ani pe eșantioane de copii și tineri de 11, 13 și 15 ani. Odată cu trecerea anilor, studiul s-a extins ca acoperire astfel încât la runda desfășurată în perioada 2017- 2018 au participat 45 de țări membre OMS din Europa și Canada, iar datele furnizate au devenit mai complexe. În total, în perioada 2017-2018, la studiu au participat 227.441de tineri. Rezultatele studiului au arătat că la nivel global mai puțin de unul din 5 adolescenți (19%) îndeplinește recomandările OMS privind nivelul recomandat de activitate fizică (60 de minute de activitate fizică de intensitate moderată până la intensă). Conform studiului, în 2018 activitatea fizică s-a redus în aproape o treime din țările/regiunile monitorizate în comparație cu rezultatele din 2014, în special în rândul băieților, iar prevalența practicării activității fizice la nivelul recomandat a fost mai mică la

grupele de vârstă mai mari în comparație cu grupele de vârstă mai mici.Frecvența practicării activităților fizice a fost mai mare în rândul băieților decât a fetelor (23%, respectiv 15%).

Participarea la activități fizice a scăzut mai ales în rândul adolescenților și mai ales a fetelor,

interesul pentru implicarea în activități fizice fiind mai scăzut la grupe de vârstă mai mari. Dintre toate țările participante la studiu cele mai mari scăderi ale prevalenței activității fizice la nivelul recomandat s-au înregistrat în rândul băieților de 11 ani din România (o scădere de 18 puncte procentuale) și fetelor de 13 ani din Republica Moldova (15 puncte procentuale). România a fost singura țară în care scăderile prevalenței activității fizice la nivelul recomandat au fost semnificative atât în rândul băieților, cât și în

rândul fetelor, la toate vârstele*.( Text preluat din Campania Promovarea Activității Fizice, Iulie 2023 )

(https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2023/08/Analiza-de-situatie-AF-2023.pdf)

• peste 80% dintre adolescenți petrec mai mult de 3 ore zilnic online, iar 40% dintre aceștia depășesc 6 ore/zi.(conform unui raport realizat de EU Kids Online România)
• sedentarismul cauzat de utilizarea excesivă a ecranelor este asociat cu un risc crescut de obezitate, probleme posturale, tulburări de somn și afecțiuni oculare.
• studiile arată că fiecare oră suplimentară petrecută în fața ecranului crește riscul de obezitate cu până la 13%.
• adolescenții care petrec mai mult timp pe dispozitive electronice prezintă o predispoziție mai mare la tulburări de sănătate mintală, inclusiv anxietate și depresie, iar lipsa activității fizice agravează aceste efecte.
• De asemenea utilizarea în exces a acestor dispozitive duce la apariția problemelor coloanei vertebrale. Deși nu avem date statistice concrete pentru România, este evident că utilizarea prelungită și postura incorectă asociată cu dispozitivele mobile reprezintă factori de risc pentru sănătatea coloanei vertebrale la tineri. Fenomenul este recunoscut la nivel internațional și se manifestă și în România.

Cum se pot reduce excesul de greutate și obezitatea?

În noiembrie 2020, OMS a adoptat noi recomandări privind activitatea fizică: ”Ghidul privind activitatea fizică și comportamentul sedentar”.

( https://iris.who.int/bitstream/handle/10665/336656/9789240015128-eng.pdf?sequence=1)

Aceste recomandări se referă la frecvența, intensitatea și durata activităților fizice necesare pentru a aduce beneficii și a diminua riscurile pentru sănătate. Conform Ghidului, copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani ar trebui:

• să efectueze în fiecare săptămână cel puțin 60 de minute pe zi activitate fizică de intensitate moderată până la intensă, în special aerobă; (ceea ce nu este atins în prezent în multe școli din România  si este un obiectiv dificil de realizat fără o creștere a numărului de ore de educație fizică);
• să efectueze activități fizice intense, precum și activități care întăresc mușchii și oasele, în cel puțin 3 zile pe săptămână;
• Excesul de greutate și obezitatea, precum și bolile netransmisibile asociate acestora, pot fi prevenite prin alegerea unei alimentații sănătoase și a practicării regulate a activității fizice de intensitate moderată – cel puțin 60 de minute pe zi pentru copii și 150 de minute repartizate pe săptămână pentru adulți.

(Date preluate de pe site-ul  https://insp.gov.ro/  Centrul Național de Statistică în Sănătate Publică, Institutul Național de Sănătate Publică, 2023).

Combaterea problemelor coloanei vertebrale:

Medicii specializați în chirurgia coloanei vertebrale au observat o creștere a numărului de pacienți, în special tineri, care acuză dureri în zona gâtului și a spatelui superior, asociate cu postura incorectă în timpul utilizării prelungite a telefoanelor mobile.

Studiile arată că, atunci când capul este înclinat înainte la un unghi de 60 de grade pentru a privi ecranul telefonului, presiunea exercitată asupra coloanei vertebrale poate ajunge la 27 de kilograme, ceea ce poate duce la deformări și dureri.

Prevenirea/combaterea acestor probleme legate de postură se poate face prin:

• Corectarea posturii și întărirea musculaturii spatelui și a gâtului prin exerciții fizice:exerciții de dezvoltare fizică generală, stretching, gimnastica, înot , etc.
• Elevii trebuie să facă cel puțin 30-60 de minute de mișcare zilnic, combinând exerciții de viteză,forță, îndemânare, rezistență,gimnastică,mobilitate și stretching.
• Sunt necesare pauze regulate în timpul utilizării dispozitivelor mobile pentru a reduce tensiunea asupra coloanei.

3. Impactul orelor de educație fizică  asupra performanțelor școlare

1. Creșterea capacitații de concentrare:

• Studiile publicate de Harvard School of Public Health arată că elevii activi fizic, au rezultate școlare mai bune, datorită creșterii fluxului sanguin către creier șiîmbunătățirii funcțiilor cognitive.
• Activitatea fizică regulată contracarează efectele negative ale expunerii prelungite la ecrane, cum ar fi scăderea capacității de atenție, oboseala mentală și problemele de memorie.
• Pauza activă, sub forma exercițiilor fizice, poate crește performanța cognitivă cu până la 20%, conform studiilor efectuate în mediul educațional.

1. Reducerea absenteismului:

• Activitatea fizică regulată reduce stresul, anxietatea și depresia, contribuind la un climat educațional pozitiv.
• Participarea la activități sportive este corelată cu o mai bună adaptare socială și emoțională, ceea ce reduce riscul de abandon școlar.

1. Dezvoltarea abilităților de viață:

• Sportul promovează respectul pentru reguli, spiritul de echipă, leadership-ul și cooperarea.
• Sportul contribuie la dezvoltarea disciplinei și a capacității de reziliență, calități esențiale în orice domeniu profesional.

1. Incluziune socială:

• Activitățile sportive facilitează integrarea copiilor cu dizabilități sau din medii defavorizate, oferind un cadru egal de participare.

1. Reducerea costurilor din sănătate:

• Conform Comisiei Europene, investițiile în programe de activitate fizică în școli pot reduce costurile asociate cu îngrijirea sănătății publice cu până la 20% pe termen lung, datorită scăderii incidenței bolilor legate de sedentarism.

3. Exemple internaționale de bune practici

• Finlanda: un model educațional de succes, unde elevii au pauze frecvente și ore de educație fizică zilnic (45 de minute) în școli, corelată cu performanțe școlare excelente în clasamentele PISA.
• Danemarca: Sport zilnic obligatoriu în ciclul primar, cu beneficii semnificative asupra sănătății și performanței educaționale.
• Spania: Politici regionale pentru creșterea numărului de ore de educație fizică, reducând rata obezității în unele regiuni.

4. Concluzii și propuneri

Pe baza argumentelor prezentate, propun:

1. Menținerea/Introducerea a două ore de educație fizică și sport în trunchiul comun de materii obligatorii pentru liceu, în cadrul noilor planuri-cadru, adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare al elevilor, la toate nivelurile și la toate profilurile;
2. Introducerea a două ore suplimentare, opționale, de educație fizică și sport, ca măsură esențială pentru promovarea unui stil de viață sănătos și pentru sprijinirea dezvoltării armonioase a elevilor.
3. Programe de formare continuă a cadrelor didactice de educație fizică pentru a implementa metode moderne,atractive și interactive de predare.

Aș încheia cu :Educația fizică din școli este cea mai răspândită sursă de promovare a activităților fizice în rândul tinerilor.

(Bruxelles, 10 octombrie 2008, Orientările UE privind activitatea fizică;Acțiuni politice recomandate în sprijinul activității fizice menite să îmbunătățească sănătatea (https://ec.europa.eu/assets/eac/sport/library/policy_documents/eu-physical-activity-guidelines-2008_ro.pdf  ).

Articolul Argumentare privind menținerea/ introducerea a două ore de educație fizică la liceu în planurile cadru pentru toate nivelurile și toate filierele apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Înv. primar și Specialist Comunicare Ariadna Păișiu

Mobilitate Erasmus, Green Future, Malaga, iulie 2024

Implicați în spectacolul cotidian, în care digitalul tinde să ne domine spațiul și timpul, pierdem din vedere un element vital: MEDIUL!

Conținutul prezentului material scoate în evidență competențele-cheie necesare elevilor, într-o societate digitală în continuă schimbare. Vom prezenta mai jos un top al acestor competențe, pe care, ulterior, le vom dezvolta, punând accent pe conștientizarea și educația pentru mediu.       Considerăm protejarea mediului o prioritate pentru școala noastră, drept pentru care vom pune accent pe acele activități care contribuie la dezvoltarea unei mentalități ecologice și la formarea unei atitudini proactive față de protejarea mediului.

Iată un top 5 al  priorităților educaționale:

1. Dezvoltarea abilităților digitale
2. Dezvoltarea competențelor care vizează incluziunea socială
3. Dezvoltarea competențelor de gândire critică și creativitate
4. Dezvoltarea competențelor de colaborare și comunicare
5. Formarea unui comportament responsabil față de mediu

Desigur, dezvoltarea abilităților digitale, cum ar fi programarea, utilizarea tehnologiilor emergente și competențele de securitate cibernetică, este esențială pentru a-i pregăti pe elevi pentru viitorul profesional și personal. Un aspect crucial este alfabetizarea digitală, care nu se limitează doar la utilizarea calculatoarelor sau a dispozitivelor mobile, ci și la capacitatea de a naviga eficient în mediul online, de a evalua informațiile și de a le utiliza în mod creativ și responsabil. Elevii trebuie să înțeleagă cum să găsească informații relevante, cum să le sintetizeze și să le aplice în diverse contexte.

De asemenea, incluziunea este o prioritate socială, esențială pentru dezvoltarea echitabilă și coezivă a societății. Aceasta se referă la integrarea tuturor indivizilor, indiferent de diferențele lor (de pildă etnia, genul, statutul socio-economic, dizabilitățile sau orientarea sexuală), în toate aspectele vieții sociale, economice și culturale.

și încurajarea comportamentului pro-social.

În școală, cadrele didactice iși actualizează permanent competențele pentru a utiliza metode și tehnici care să asigure acces egal tuturor elevilor la resursele digitale, indiferent de statutul socio-economic, pentru a evita amplificarea inegalităților.

Dar, în afară de crearea unui mediu de învățare incluziv, cadrele didactice promovează comportamentul pro-social și pun accent pe o serie de competențe esențiale precum responsabilitatea socială, abilitățile de leadership, managementul emoțiilor, abilitățile de rezolvare a confictelor, încrederea și autonomizarea, toleranța, empatia și respectul.

Pe lângă acestea, competențele de gândire critică și rezolvare de probleme sunt fundamentale într-o lume digitală, în care informațiile sunt disponibile rapid și în cantități mari. Elevii trebuie să fie capabili să analizeze și să evalueze informațiile pentru a lua decizii informate și pentru a rezolva probleme complexe. În plus, creativitatea devine tot mai importantă într-o lume digitală, în care inovațiile și soluțiile noi sunt apreciate și promovate.

Elevii trebuie să fie încurajați să găsească modalități inovatoare de a utiliza tehnologia pentru a rezolva probleme și pentru a crea conținut original și valoros, să exploreze și să experimenteze noi tehnologii, să dezvolte soluții inovatoare și să își exprime ideile prin mijloace digitale. Capacitatea de a adapta și de a învăța continuu devine crucială într-o lume în care tehnologia evoluează rapid.

Competențele de colaborare și comunicare sunt, de asemenea, esențiale pentru elevi în calea lor spre adaptare la viața socială. Elevii trebuie să învețe cum să lucreze în echipe, să comunice eficient fizic sau online, prin diverse platforme și să dezvolte relații productive în ambele medii, onsite și online.

Într-o lume tot mai interconectată digital, competențele elevilor nu se măsoară doar în abilități tehnologice, cognitive și sociale ci și în modul în care aceștia își pot folosi cunoștințele pentru a contribui la protejarea mediului.

Protejarea mediului devine din ce în ce mai importantă în era digitală, în care tehnologiile avansate sunt adesea asociate cu un consum mare de resurse, având un impact negativ asupra ecosistemelor. Elevii joacă un rol crucial în adoptarea unui comportament responsabil față de mediu, prin integrarea competențelor digitale în practici eco-friendly și prin înțelegerea profundă a impactului tehnologiilor asupra ecosistemelor.

Primul pilon al comportamentului responsabil față de mediu, în context digital, este conștientizarea impactului tehnologiilor asupra mediului înconjurător. Elevii ar trebui să fie educați să înțeleagă ciclurile de viață ale dispozitivelor electronice, de la producție până la eliminarea lor, recunoscând impactul asupra resurselor naturale, emisiilor de carbon și deșeurilor electronice. Această conștientizare îi poate ghida să adopte alegeri informate în utilizarea tehnologiei, să prioritizeze produse durabile și eficiente din punct de vedere elergetic.

Un al doilea pilon îl reprezintă practicile eco-friendly, care reprezintă acțiuni și comportamente orientate către protecția mediului și reducerea impactului asupra resurselor naturale. În contextul educațional și al elevilor în era digitală, adoptarea acestor practici devine din ce în ce mai importantă și poate fi susținută prin utilizarea competențelor digitale.

Iată câteva exemple concrete de practici eco-friendly:

1. Utilizarea tehnologiilor verzi: Elevii ar trebui să fie încurajați să aleagă produse electronice durabile și eficiente din punct de vedere energetic. Tehnologiile verzi, cum ar fi dispozitivele cu consum redus de energie și baterii reciclabile, contribuie la reducerea amprentei de carbon a tehnologiei digitale.

2. Reciclarea echipamentelor electronice: Întrucât tehnologia digitală evoluează rapid, reciclarea corectă a echipamentelor electronice vechi devine esențială pentru reducerea deșeurilor electronice. Elevii ar trebui să fie educați despre procesele de reciclare și să fie încurajați să recicleze dispozitivele vechi în loc să le arunce.

3. Consumul responsabil de energie: Educația digitală ar trebui să includă și învățarea despre modurile de a reduce consumul de energie al dispozitivelor electronice. Elevii ar trebui să înțeleagă importanța opririi dispozitivelor atunci când nu sunt folosite și a setărilor de economisire a energiei.

4. 4. Colaborarea și inițiative locale, din școală și din afara ei: Elevii pot fi încurajați să colaboreze în proiecte ecologice și să se implice în diverse inițiative pentru protejarea mediului. De exemplu, pot participa la curățenia locală a mediului, la plantarea de arbori sau la proiecte de reciclare în comunitatea lor ori alte proiecte inițiate în școală.

Prin integrarea acestor practici eco-friendly în educația elevilor, se promovează nu doar responsabilitatea individuală față de mediu, ci și formarea unei generații conștiente și proactive în combaterea schimbărilor climatice și protejarea planetei pentru viitor.

Mai mult, elevii pot adopta o serie de practici eco-friendly în viața de zi cu zi, contribuind astfel la protejarea mediului și la reducerea amprentei ecologice. Iată câteva sugestii practice:

1. Reciclarea corectă: Învățarea și practicarea reciclării sunt fundamentale. Elevii ar trebui să fie educați să recicleze hârtia, plasticul, sticla și alte materiale reciclabile în școli și acasă. În plus, ar trebui să fie conștienți de importanța reciclării corecte a echipamentelor electronice vechi și să contribuie la colectarea acestora pentru reciclare.

2. Economisirea apei: Reducerea consumului de apă și energie este esențială pentru conservarea resurselor naturale. Elevii ar trebui să învețe să închidă robinetele în timp ce se spală pe dinți sau să utilizeze dușul în loc de baie pentru a economisi apă.

3. Utilizarea produselor durabile: Alegerea produselor durabile și a celor cu un impact redus asupra mediului poate face o diferență semnificativă. Elevii pot fi încurajați să cumpere rechizite, haine și alte produse fabricate din materiale reciclabile sau biodegradabile.

4. Transportul eco-friendly: Promovarea mijloacelor de transport durabile, cum ar fi mersul pe jos, mersul cu bicicleta sau utilizarea transportului public, ajută la reducerea emisiilor de carbon. Elevii pot fi încurajați să participe la campanii de încurajare a mersului pe jos sau a mersului cu bicicleta către școală, atunci când este posibil.

Educația continuă și informarea sunt cheia pentru schimbarea comportamentului. Elevii ar trebui să fie implicați în activități educaționale despre schimbările climatice, biodiversitate și alte probleme de mediu. Participarea elevilor la evenimente ecologice, vizite la centre de reciclare sau discuții în clasă despre practici sustenabile pot stimula interesul acestora și pot încuraja angajamentul lor față de protejarea mediului.

Prin adoptarea acestor practici eco-friendly, elevii nu numai că ajută la conservarea mediului înconjurător, dar devin și cetățeni responsabili și conștienți ai impactului lor asupra planetei. Este important ca educația lor să includă nu doar cunoștințe teoretice, ci și stimularea comportamentului proactiv și al angajamentului pentru o lume mai sustenabilă pentru generațiile viitoare.

În loc de concluzii, vă oferim mai jos un material util și concis.

Amprenta ecologică, stigmat indelebil?

În niciun caz indelebil. Și vom explica în cele ce urmează ce este amprenta ecologică și cum poate fi ea redusă.

1. Ce este amprenta ecologică?

Amprenta ecologică este o măsură a impactului uman asupra mediului, cu accent pe resursele naturale necesare pentru a susține un anumit stil de viață sau activitate. Este o modalitate de evaluare a consumului de resurse și a gestionării deșeurilor, în contextul efectelor pe care le au asupra mediului înconjurător.

Amprenta ecologică este un instrument util  care ne ajută să înțelegem impactul nostru asupra mediului și să identificăm moduri prin care putem reduce acest impact.

2. Reducerea amprentei ecologice poate fi realizată prin adoptarea mai multor practici și schimbări în stilul de viață. Iată câteva sugestii concrete:

1. Economisirea energiei: Reducerea consumului de energie electrică poate fi realizată prin utilizarea eficientă a aparatelor electrocasnice (de pildă, setarea temperaturii mai scăzute la mașina de spălat sau folosirea becurilor LED), oprirea dispozitivelor în mod corespunzător atunci când nu sunt în uz și instalarea de izolație adecvată pentru a reduce pierderile de căldură în timpul iernii. Să nu uităm, pierderile de căldură te ard și la buzunar! 🙂

2. Utilizarea transportului sustenabil: Mersul pe jos (n.r. face și piciorul mai frumos :), mersul cu bicicleta sau împărțirea călătoriilor cu alții sunt modalități eficiente de a reduce amprenta carbonului datorată transportului personal. De asemenea, alegerea unui vehicul cu emisii reduse sau electric poate reduce impactul asupra mediului.

3. Reducerea consumului de carne și produse animale: Producția de carne contribuie semnificativ la amprenta ecologică globală din cauza consumului ridicat de resurse, cum ar fi apa, terenul și hrana necesară pentru creșterea animalelor. Reducerea consumului de carne și adoptarea unei diete echilibrate, bazate pe alimente bogate în fibre, legume, fructe pot reduce impactul asupra mediului și reduc și impactul asupra creșterii colesterolului și creatininei, în concluzie…mai pe verde așa! 🙂

4. Reciclarea și reutilizarea deșeurilor: Reciclarea materialelor cum ar fi hârtia, plasticul, sticla și metalele ajută la reducerea cantității de deșeuri trimise la depozitele de gunoi și la conservarea resurselor naturale. Reutilizarea obiectelor sau donarea acestora pentru a fi refolosite poate reduce, de asemenea, cantitatea de deșeuri generate. Știți cum se spune: Dar din dar se face Rai. 🙂

5. Consumul responsabil de apă: Reducerea consumului de apă prin instalarea de robinete economice de apă, repararea scurgerilor și colectarea apei de ploaie pentru irigație sunt modalități de a gestiona mai eficient resursa de apă dulce. Asta nu-nseamnă să nu ne spălăm. Hm, nu vrem să poluăm mai mult atmosfera. 🙂

6. Educarea și conștientizarea: Învățarea continuă despre impactul acțiunilor noastre asupra mediului și împărtășirea cunoștințelor cu alții pot crește gradul de conștientizare al celor din jurul nostru, elevi, profesori și părinți și angajamentul acestora în adoptarea practicilor sustenabile.

Prin implementarea acestor schimbări în viața de zi cu zi, fiecare individ poate contribui la reducerea amprentei ecologice personale și la protejarea mediului înconjurător pentru generațiile viitoare.

Bibliografie:

1. „Asta schimbă totul: Capitalism vs. Climat” de Naomi Klein

– explorează intersecția dintre capitalism și schimbările climatice, discutând despre necesitatea reformei economice pentru protejarea mediului.

2. 2. ” A șasea extincție: O istorie nenaturală a Pământului ” de Elizabeth Kolbert

– analizează impactul uman asupra biodiversității și fenomenul extincției în masă provocat de activitățile umane.

3. 3. „Cradle to cradle: Remaking the way we make things” de William McDonough și Michael Braungart

– propune un model de design ecologic care promovează reciclarea și reutilizarea materialelor în locul conceptului tradițional de „a lua, a folosi și a arunca”.

4. „The Ecological Footprint: a primer” de Mathis Wackernagel și William Rees

– oferă o introducere esențială în conceptul amprentei ecologice, explicând cum și de ce măsurăm impactul uman asupra planetei.

5. „The Carbon Footprint Handbook” editat de R. James

– este o resursă detaliată care abordează calculul și gestionarea amprentei de carbon

Resurse online utile:

1. Environmental Protection Agency (EPA) – (https://www.epa.gov)

– o resursă bogată cu informații despre legislația ecologică, educație și resurse pentru protejarea mediului.

2. World Wildlife Fund (WWF) – (https://www.worldwildlife.org)

– oferă informații și resurse despre conservarea speciilor, protejarea habitatelor și schimbările climatice.

3. Greenpeace – (https://www.greenpeace.org)

– o organizație internațională care luptă pentru protejarea mediului, oferind rapoarte, campanii și resurse educaționale.

4. Calculează-ți amprenta ecologică. https://www.footprintcalculator.org/home/en

-un instrument concret care îți calculează amprenta ecologică

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Amprent%C4%83_ecologic%C4%83

– un site care oferă informații de bază despre amprenta ecologică.

6. https://xn--adevrul-c4a.ro/ce-este-amprenta-de-carbon-si-cum-o-reducem/

– oferă informații concrete despre cum actiunile noastre zilnice sunt cele care maresc amprenta de carbon și ce e de făcut pentru a o diminua.

Articolul Protejarea mediului, în topul 5 al priorităților educaționale ale Epocii digitale apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Iuliana Aldea,

Director Școala Gimn. Ovid Densusianu, Făgăraș

Ariadna Păișiu,

Prof. Înv primar și Specialist Comunicare și Relații Publice

Proiectele Erasmus reprezintă un pilon esențial în educația europeană, aducând multiple beneficii atât pentru profesori, cât și pentru școală. Proiectele finanțate din fonduri europene fac parte din programului Erasmus+, contribuie semnificativ la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și la îmbunătățirea calității educației și sunt un catalizator al schimbării și inovării în mediul școlar.

Iată câteva beneficii pentru care pledăm pentru derularea proiectelor Erasmus în școli:

1. Îmbunătățirea competențelor: Proiectele Erasmus oferă oportunități de formare profesională și dezvoltare continuă pentru profesori, contribuind la îmbunătățirea abilităților pedagogice și a cunoștințelor în domeniul educațional.

2. Împărtășirea de bune practici: Prin colaborarea cu colegii din alte țări, profesorii pot asimila noi metode și tehnici educaționale, pe care le pot adapta și aplica în propriile școli.

3. Promovarea diversității și incluziunii: Proiectele Erasmus încurajează schimbul cultural și integrează perspective internaționale, contribuind la dezvoltarea unei atitudini deschise și incluzive în rândul elevilor. Ele promovează practici educaționale care sprijină educația incluzivă, adaptând curriculumul și metodele de predare pentru a răspunde diverselor nevoi ale elevilor.

4. Dezvoltarea instituțională: Derularea de proiecte Erasmus poate sprijini dezvoltarea strategică a școlii, prin implementarea de noi metode educaționale și îmbunătățirea calității învățământului.

5. Creșterea vizibilității internaționale: Prin implicarea în proiecte internaționale, școlile pot câștiga recunoaștere și prestigiu pe plan european, atrăgând resurse și colaborări suplimentare.

6. Îmbunătățirea motivației și satisfacției: Participarea la proiecte internaționale poate stimula motivația profesională a profesorilor, oferindu-le oportunități noi de învățare și realizare personală.

7. Promovarea inovării educaționale: Colaborarea internațională poate genera idei inovatoare pentru strategii și abordări pedagogice, precum și soluții bazate pe tehnologie, care pot îmbunătăți procesul educațional.

8. Acces la resurse și instrumente educaționale: Proiectele Erasmus pot oferi acces la resurse educaționale și tehnologii noi, care pot îmbunătăți procesul de predare-învățare și evaluare.

9. Îmbunătățirea abilităților lingvistice: Profesorii au ocazia să își îmbunătățească competențele lingvistice prin interacțiunea cu vorbitori nativi și prin participarea la activități internaționale.

10. Îmbunătățirea comunicării interculturale: Experiențele internaționale contribuie la dezvoltarea competențelor de comunicare interculturală, esențiale într-o societate globalizată.

În concluzie, proiectele Erasmus sunt esențiale pentru adaptarea educațională la societatea digitală contemporană, mereu în schimbare, aducând beneficii semnificative atât pentru profesori, cât și pentru școli. Ele facilitează formarea continuă, schimbul de bune practici, promovarea diversității și incluziunii, dezvoltarea instituțională și creșterea vizibilității internaționale. Prin intermediul acestor proiecte, educația europeană devine mai dinamică, inovatoare și adaptată nevoilor actuale ale elevilor și cadrelor didactice.

Proiectul Erasmus+ al SGOD pe scurt

Titlul proiectului: Școala Viitorului- Școala Empatiei, față de semeni și față de mediu

Proiect finanțat prin Programul Erasmus+ al Uniunii Europene

Acțiunea Cheie 1: Proiecte de mobilitate în domeniul educației școlare

Durata proiectului: 18 luni (01.10.2023 – 31.03.2025)

Număr de referință proiect: 2023-1-RO01-KA122-SCH-000121214

Beneficiar: Școala Gimnazială „Ovid Densusianu”, Făgăraș

Participanți la mobilități: 24 cadre didactice

Număr mobilități internaționale: 6

Manager și coordontor proiect: prof. Iuliana Aldea

Responsabil proiect: prof. înv. primar Ariadna Păișiu

Proiectul, „Școala Viitorului – Școala Empatiei față de semeni și față de mediu” răspunde nevoii de adaptare a competențelor profesorilor din școala noastră la necesitațile societății digitale, în vederea conturării profilului unei școli moderne, incluzive și responsabile față de mediu și față de semeni.

Prin valorificarea rezultatelor proiectului, ne propunem să creăm profilul unei școli adaptate standardelor U.E., pe trei directii complementare: crearea unui mediu incluziv, atractiv și participativ în școală prin integrarea elevilor rromi si a celor cu CES; formarea comportamentului responsabil al elevilor, față de mediu și îmbunătățirea calității procesului educațional prin digitalizare și colaborare. Proiectul oferă șansa școlii noastre de a-și consolida dimensiunea internațională, prin crearea unor conexiuni între cadrele didactice participante la mobilitățile Erasmus, realizând o mai bună înțelegere și apreciere a altor culturi din Uniunea Europeană.

Articolul De ce Erasmus+? apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Bogdan Tudor

Mobilitate Erasmus, Inclusive Education for All, Creta (iulie 2024)

Incluziunea în școală este esențială pentru crearea unui mediu educațional echitabil, în care toți elevii pot învăța și se pot dezvolta armonios. Implementarea unor activități educaționale care să răspundă diverselor nevoi ale elevilor este crucială pentru succesul unei astfel de abordări. În vederea conturării profilului unei școli moderne, incluzive și responsabile față de semeni, activitățile și strategiile educaționale adaptate sunt instrumente-cheie pentru promovarea unui climat de acceptare și respect reciproc în clasă și dincolo de ea.

Incluziunea în educație nu este doar o practică pedagogică, ci un principiu fundamental care sprijină dezvoltarea integrală a elevilor. Studiile indică faptul că medii educaționale incluzive ajută la dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale elevilor, contribuind la o mai bună adaptare și colaborare în comunități diverse (Avramidis & Norwich, 2002). În plus, incluziunea ajută la prevenirea discriminării și promovează respectul pentru diversitate, aspecte esențiale într-o societate democratică.

Voi prezenta mai jos, câteva strategii pentru promovarea incluziunii în școală:

1. Adaptarea Curriculumului și metodelor didactice: Implementarea unui opțional la decizia școli, care răspunde nevoilor diverse ale elevilor este crucială. Aceasta implică adaptarea materialelor didactice și diversificarea metodelor de predare pentru a asigura accesibilitatea și relevanța învățării pentru fiecare elev.

2. Formarea și suportul cadrelor didactice: Profesori bine pregătiți sunt esențiali pentru succesul incluziunii. Este necesară oferirea de formare continuă pentru dezvoltarea abilităților în educația incluzivă și pentru implementarea de strategii de sprijin adecvate. Proiectele Erasmus, ca cel derulat de școala noastră, sunt o manieră concretă de acțiune în sensul formării și dezvoltării competențelor-cheie necesare profesorilor, pentru a pune în practică, la clasă, educația incluzivă.

3. Colaborarea cu părinții și comunitatea: Implicarea părinților și a comunității este esențială pentru succesul procesului educațional incluziv. O colaborare strânsă asigură sprijinul necesar și promovează o cultură de acceptare și susținere a diversității.

4. Evaluarea și ajustarea progresului în timp real: Monitorizarea constantă a progresului elevilor și adaptarea strategiilor educaționale în funcție de nevoile individuale sunt esențiale pentru asigurarea unui mediu de învățare eficient și echitabil (Fuchs & Fuchs, 2006).

În cele ce urmează, voi prezenta câteva propuneri de activități, menite să promoveze incluziunea în școala noastră:

1. Activități de învățare prin colaborare: Învățarea în grupuri mixte, care includ elevi cu diferite abilități și nevoi, promovează colaborarea și respectul reciproc. De exemplu, proiectele de grup sau activitățile de cercetare permit elevilor să își împărtășească cunoștințele și să își dezvolte abilități sociale. Aceste activități nu doar că ajută elevii să colaboreze, dar și să aprecieze diversitatea și să învețe unul de la celălalt, precum și să împărtășească din propriile experiențe (Johnson & Johnson, 2009).

Exemplu concret: Proiecte de grup

Elevii sunt organizați în grupuri diverse și li se oferă sarcini care implică cercetare și prezentare. Fiecare membru al grupului are un rol clar și contribuie în mod activ, încurajând colaborarea și respectul reciproc.

2. Adaptarea materialelor didactice: Pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor, este important să se adapteze materialele didactice. De exemplu, furnizarea de resurse educaționale în formate variate (audio, vizual, kinestezic) ajută elevii cu diferite stiluri de învățare și nevoi speciale să acceseze conținutul într-un mod care le este cel mai confortabil (Tomlinson, 2001). Activitățile interactive, cum ar fi jocurile educaționale și materialele vizuale, pot sprijini înțelegerea și implicarea elevilor.

Exemplu concret: Ateliere de învățare

Se pot organiza  ateliere de lucru care se concentrează pe tehnici de învățare diferite, cum ar fi utilizarea de materiale vizuale pentru elevii cu dificultăți de învățare. Aceste ateliere pot fi personalizate în funcție de nevoile elevilor și pot include activități interactive și practice.

3. Strategii de învățare personalizată: Implementarea strategiilor de învățare personalizată permite adaptarea activităților la nevoile specifice ale fiecărui elev. Planurile individualizate de învățare și sarcinile diferențiate asigură că fiecare elev lucrează la un nivel care corespunde abilităților și intereselor sale, facilitând astfel accesul echitabil la educație (Fuchs & Fuchs, 2006).

Exemplu concret: Jocuri de rol și simulări

Jocurile de rol pot fi folosite pentru a explora scenarii sociale și a dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor. Aceste activități pot ajuta elevii să înțeleagă perspective diferite și să practice comportamentele adecvate într-un mediu aflat mereu sub lupă.

4. Activități de dezvoltare emoțională și socială: Activitățile care vizează dezvoltarea abilităților sociale și emoționale sunt esențiale pentru crearea unui climat școlar inclusiv. Atelierele de formare a empatiei, sesiuni de consiliere și jocuri de rol pot ajuta elevii să își dezvolte abilități de comunicare, să rezolve conflictele și să gestioneze emoțiile într-un mod sănătos (Zins, Weissberg, Wang, & Walberg, 2004).

Exemplu concret: Sesiuni de consiliere și activități de reflecție

Este de dorit să se organizeze sesiuni regulate de consiliere și activități de reflecție, care permit elevilor să discute despre emoțiile și experiențele lor. Aceste sesiuni pot ajuta la consolidarea relațiilor interumane și la dezvoltarea unei comunități școlare incluzive.

Deși incluziunea aduce numeroase beneficii, implementarea acesteia se confruntă cu provocări precum resursele insuficiente și rezistența la schimbare. Pentru a depăși aceste obstacole, este important să se dezvolte politici educaționale care sprijină alocarea resurselor necesare și formarea cadrelor didactice, încurajând o cultură de acceptare și deschidere în școlii.

În concluzie, promovarea incluziunii în școala noastră prin activități educaționale bine gândite nu doar că sprijină dezvoltarea psiho-cognitivă a elevilor, dar contribuie și la crearea unui mediu de învățare pozitiv și care cultivă respectul reciproc și empatia. Activitățile de învățare bazate pe colaborare, adaptarea materialelor didactice, strategiile personalizate și dezvoltarea abilităților sociale sunt esențiale pentru succesul acestei abordări.

Mai mult, construirea unei școli incluzive nu este doar un obiectiv educațional, ci o necesitate pentru dezvoltarea unei societăți echitabile și coezive. Prin adaptarea curriculumului, formarea cadrelor didactice, implicarea părinților și a comunității și evaluarea continuă a progresului, școlile pot crea un mediu de învățare care sprijină toți elevii. Implementarea acestei viziuni necesită determinare și resurse, dar beneficiile pe termen lung sunt inestimabile pentru elevi și pentru întreaga comunitate.

Bibliografie

– Fuchs, D., & Fuchs, L. S. (2006). Introducere la Răspuns la intervenție: Ce, de ce și cât de validă este?/ Introduction to response to intervention: What, why, and how valid is it? Learning Disabilities Research & Practice, 21(2), 73-82.

– Johnson, D. W., & Johnson, R. T. (2009). An educational psychology success story: Social interdependence theory and cooperative learning. Educational Psychologist.

– Tomlinson, C. A. (2001). Cum să diferențiezi educația în clase mixte de abilități. ASCD.

– Zins, J. E., Weissberg, R. P., Wang, M. C., & Walberg, H. J. (2004). Construind succesul academic pe învățarea socio-emoțională: Ce spune cercetarea? Teachers College Press.

Articolul Educația pentru Toți – Activități și strategii pentru promovarea incluziunii în școala noastră apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Elena Comșiț

                                                           Secretar șef la Colegiul Național ,,Radu Negru” Făgăraș

Îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, de la data comunicării deciziei de pensionare. (Art.56, alin.(1). lit.c).)

Această situație de încetare are în vedere cazul de încetare de drept a contractului individual de muncă la momentul la care salariatul a atins vârsta standard și stagiul minim de cotizare pentru pensionare.

Potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, iar în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, acesta este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Așa cum este redactat textul din Codul muncii, în această situație, contractul individual de muncă încetează de drept la data la care s‑a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare (vârsta standard și stagiul minim de cotizare, de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați).

Potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) în forma modificată ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 387/2018 si a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 96/2018 contractul individual de muncă existent încetează de drept „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 60 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani”.

În forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 96/2018 art. 56 alin. (1) lit. c) Codul  muncii stabilea că încetarea contractului individual de muncă are loc „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare”, fără a se face vreo distincție între femeile salariat și bărbații salariat. În schimb, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în funcție de sexul persoanei salariate, contractul individual de muncă înceta la vârsta de 63 de ani pentru femei și, respectiv, 65 de ani pentru bărbați.

Așadar, cu privire la aceste aspect, prin Decizia nr. 387/2018 Curtea Constituțională a decis că „sunt constituționale în măsura în care sintagma «condiții de vârstă standard» nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani”.

Prin O.U.G. nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, teza I a art. 56 alin. (1) lit. c) a fost modificată prin acordarea dreptului salariatei de a opta în scris pentru continuarea raporturilor de muncă, în termen de 60 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani.

Excepțional, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 387/2018, precum și la modificările și completările aduse de O.U.G. nr. 96/2018, dacă salariata, în termen legal, își exprimă în scris opțiunea și disponibilitatea expresă privind continuarea raporturilor de muncă până la vârsta standard prevăzută pentru bărbați, angajatorul trebuie să dea curs acestei solicitări și să amâne emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă până la echivalentul vârstei de pensionare prevăzută pentru bărbați sau până la vârsta indicată în solicitarea scrisă de către femeia salariat. Solicitarea de continuare a activității și după vârsta standard de pensionare prevăzută pentru femei trebuie înregistrată la angajator cu 60 de zile calendaristice anterior acestei date, pasivitatea salariatei, tardivitatea depunerii cererii scrise și/sau lipsa unei opțiuni exprese a acesteia neputând fi imputate angajatorului.

În cazul în care unitatea angajatoare îngrădește sau ignoră dreptul salariatei de a continua activitatea în condițiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi, decizia de încetare de drept a contractului individual de muncă, în fapt o veritabilă decizie de concediere constând în încetarea obligatorie a activității, chiar dacă această încetare a activității implică acordarea unei pensii, este afectată de nulitate absolută, cu consecința reintegrării salariatei și plata despăgubirilor cuvenite.

În acest caz de încetare a contractului individual de muncă, angajatorul trebuie să emită o decizie prin care va constata încetarea de drept a contractului individual de muncă, în termen de 5 zile lucrătoare de la împlinirea vârstei standard de pensionare și a stagiului minim de cotizare. Decizia emisă de angajator poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă material și teritorial.

Potrivit Codului muncii, aşadar, în cazul unui salariat care îndeplineşte condiţiile de mai sus, contractul încetează de drept, fără nici o altă formalitate.

Astfel, este legal ca, după pensionare, cel în cauză (pensionarul) să încheie un nou contract de muncă cu acelaşi angajator sau cu un altul, fiind posibil cumulul pensiei cu salariul.

Salariaţii care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial, în condiţii deosebite de muncă au dreptul la reducerea vârstelor standard de pensionare, ca şi a stagiului de cotizare.

De asemenea, este posibilă pensionarea anticipată şi cea anticipată parţială, cu reducerea vârstelor standard cu cel mult 5 ani.

În aceste din urmă situaţii, precum şi în cea în care salariaţii sunt pensionaţi de invaliditate, încetarea de drept a contractului va interveni doar la data comunicării deciziei de pensionare.

Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

1. a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;
2. b) neoplaziilor, schizofreniei și SIDA;
3. c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.

Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile menţionate anterior, şi următoarele categorii de persoane:

Ä a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;

Ä a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;

Ä elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;

Ä persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.

Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă.

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

1. de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;
2. de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;
3. de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Stagiul de cotizare necesar obținerii unei pensii de invaliditate:

Urmare Deciziei nr. 680/2012 a Curții Constituționale, persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca, beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condițiile Legii 263/2010, stagiu de cotizare.

Revizuirea medicală: Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între 1 şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale. După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, emite o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz:

Ä menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;

Ä încadrarea în alt grad de invaliditate;

Ä redobândirea capacităţii de muncă. Dreptul la pensia de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care sa emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale. Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plăţii pensiei, în condiţiile legii. Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat. Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:

Ä prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

Ä au împlinit vârsta standard de pensionare prevăzute de lege;

Ä au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform legii.

Prevederile art. 118 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 permit pensionarului de invaliditate de grad III să realizeze venituri, dar dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a, prima ipoteză din Codul muncii, în varianta actuală, sunt pe deplin aplicabile, întrucât textul din Legea nr. 263/2010 nu se referă la realizarea unor venituri prin continuarea contractului de muncă. Așadar, la data comunicării către salariat a deciziei de acordare a pensiei de invaliditate gradul III, raporturile de muncă stabilite cu salariatul pensionar încetează de drept, prin efectul legii, independent de voința părților, urmând ca, în situația în care ambele părți convin continuarea/începerea raporturilor de muncă, să intervină un acord expres, manifestat în formă scrisă, așa cum impune textul de lege. Mai mult, în actuala reglementare, faptul că pensionarii de invaliditate de gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională reprezintă doar o facultate pentru pensionar, fără a constitui o obligație legală pentru angajator de a menține postul fostului salariat, mai ales că, în aceeași perioadă în care a intervenit invaliditatea de gradul III a salariatului, angajatorul său se poate confrunta și cu necesitatea de a lua anumite măsuri de politică salarială pentru a face față realităților economice, cum ar fi, de exemplu, concedierea colectivă.

Foto: https://www.freepik.com/

Articolul Încetarea contractului individual de muncă apare prima dată în Promovăm educația de calitate.