Prof. Apipie Mariana
Liceul Tehnologic „Constantin Filipescu” Caracal
Educația fizică și sportul joacă un rol crucial în dezvoltarea noii generații.
În multe țări se pune accentul pe educație inclusivă și educație fizică inclusivă. Pentru a implementa o educație fizică de calitate care să includă copiii cu dizabilități sunt necesare eforturi suplimentare de inițiere și încurajare a schimbărilor de atitudine față de integrare și incluziune.
De-a lungul ultimelor trei decade abordarea psihomotorie a influențat tratamentul terapeutic și programele educaționale din școli. Scopul este de a-l abilita pe individ cu mijloace de activități fizice, astfel influențând nu doar comportamentul său motor ci și dezvoltarea sa generală.
Sportul , ca element de reabilitare are o lungă tradiție și s-a extins dincolo de instituțile specifice ca spitale și centre medicale, la cluburi sportive focalizate pe activități de-a lungul vieții pentru sănătate și stare de bine.
Educația specială oferă modalități de valorificare optimă a posibilităților copiilor aflați în dificultate. Acești copii, în special cei cu deficiențe mintale și de comportament, au nevoie de o supraveghere suplimentară, competentă și de eforturi suplimentare din partea profesorului. Un copil cu deficit mintal are dificultăți de integrare socială, de profesionalizare, de ADL-uri(Activities of Daily Living). O îmbunătățire a stării sale fizice ar duce la transformarea deficientului într-o persoană independentă sau reorientată spre alte condiții de viață.
Este cunoscut faptul că între dezvoltarea psihomotrică și cognitivă există o strânsă interdependență. Achizițiile psihomotrice influențează scris-cititul, limbajul, comunicarea, spiritul de integrare și competitivitate, fair-play-ul.
Aceasta ar putea fi câteva din motivele pentru care părinții copiilor cu diferite deficiențe nu ar trebui să îi scutească de la orele de educație fizică. În ceea ce privește implicarea profesorului de educație fizică, acesta ar trebui să prezinte beneficiile (și să le cunoască) părinților care au copii cu “probleme”.
Profesorul de educație fizică poate fi/este unul din principalii stimulenți către dobândirea unei calități motrice și caracteriale. Aceste calități pot fi obținute prin ramuri de sport adaptate, specifice nevoilor individuale. Acești tineri pot atinge
nivelul de sportivi de performanță, participând la campionate pentru persoane cu nevoi speciale. Aceste persoane pot obține independență din punct de vedere social și economic, în funcție de rezultatele obținute în recuperare, capacitățile obținute în procesul instructiv educativ.
Este important ca profesorul de educație fizică să cunoască particularitățile anatomo-fiziologice și psihice ale copiilor cu cerințe educaționale speciale pentru a putea lucra cu aceștia.
Exercițiul fizic este un real mijloc de asistență maximală a elevilor cu handicap mintal. O formă importantă de manifestare a copilului este jocul. Jocul, conceput ca terapie se înscrie în noua tendință a metodelor de predare-învățare, urmărind să acorde noi posibilități copilului deficient mintal.
Prin reguli, jocul stimulează memoria, atenția, capacitatea de concentrare. Mă refer în mare parte la copiii cu deficiențe mintale însă, indiferent de tipul de deficiență, profesorul de educație fizică are un rol esențial în integrarea acestora.
Uneori ne este mai ușor să acceptăm scutirea unui copil cu CES, conducând astfel la marginalizarea acestuia, din lipsă de interes sau necunoașterea cazului. Însă, alături de alți specialiști avem posibilitatea de a ajuta la reintegrarea acestor copii, le-am putea crește încrederea de sine și poate, în unele cazuri……le-am putea salva viața!
BIBLIOGRAFIE
- D.Cristea, M. Ștef., P. Dragoș, „Activități motrice adaptate”, Note de curs, Oradea, 2014
- „Educația fizică și sportul adaptat”, www.răsfoiesc.com
- „Strategii de integrare a copiilor cu CES” ,www.edict.ro, 2018
- Marcu, V. și colab. Activități fizice adaptate, Editura Universitaria, Craiova,2007