Federațiile sindicale din învățământul preuniversitar acuză Guvernul de un „abuz fără precedent” și de subminarea statului de drept, după ce Executivul a decis, printr-o ordonanță de urgență, să amâne până în 2026 plata unor sume de bani câștigate de profesori în instanță. Ca răspuns, sindicaliștii anunță pichetarea Ministerului de Finanțe.

Într-un comunicat de presă, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” și Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) condamnă ferm decizia Guvernului de a amâna plata tranșelor aferente hotărârilor judecătorești. Măsura, oficializată prin articolul XVIII din OUG 52/2025, publicată în Monitorul Oficial joi, 2 octombrie 2025, anulează plățile care ar fi trebuit efectuate odată cu salariile pentru luna septembrie.

Sindicatele subliniază că această hotărâre este cu atât mai revoltătoare cu cât, în luna septembrie, școlile au finalizat toate calculele necesare, iar fondurile se aflau deja în conturile inspectoratelor școlare. Mai mult, cadrele didactice fuseseră anunțate că își vor primi drepturile salariale restante, așteptate de ani de zile.

„Considerăm că ceea ce face Executivul este fără precedent și că România nu mai este un stat de drept! Suntem în plină „dictatură guvernamentală“!”, se arată în comunicatul semnat de liderii Marius Ovidiu Nistor (FSE „SPIRU HARET”) și Simion Hancescu (FSLI).

Liderii sindicali reamintesc că aceste sume nu reprezintă un „cadou” din partea statului, ci drepturi de natură salarială recunoscute de justiție. Ei precizează că toate sumele câștigate în instanță de sindicate pentru membrii lor în ultimii 15 ani au fost supuse unor eșalonări succesive impuse tot de Guvern.

Decizia actuală este văzută ca „o continuare a bătăii de joc la adresa salariaţilor din învăţământ”, fiind pusă în contextul altor măsuri considerate „iresponsabile” luate împotriva sistemului de educație.

Cele două federații solicită deblocarea imediată a plăților către toți salariații îndreptățiți și avertizează că „refuzul Executivului de a acorda drepturile legitime colegilor noștri nu va rămâne fără consecințe!”.

Ca primă măsură, sindicatele au înștiințat Primăria Municipiului București cu privire la organizarea unui pichet la sediul Ministerului de Finanțe, marți, 7 octombrie, începând cu ora 11:00.

Articolul Executivul a amânat cu un an plata hotărârilor judecătoreşti! apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Primăria Municipiului București, prin PROEDUS – Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive București, deschide a doua sesiune de înscrieri a unităților de învățământ din Capitală în programul „Sport în Școală”.

Proiectul, cu finanțare nerambursabilă, presupune încurajarea practicării activităților sportive în rândul elevilor din clasele 0 – XII.

Astfel, copiii și adolescenții din București vor avea acces gratuit la activități sportive suplimentare, desfășurate în școală, după orele de curs – fotbal, volei, baschet, tenis, handbal, rugby, badminton sau orice alt sport.

Înscrierea unității de învățământ se va face pe adresa de e-mail sport@proedus.ro sau fizic la sediul PROEDUS (Bulevardul Decebal, nr.11, bl.S14, sector 3).

Bugetul total disponibil pentru apelul de finanțare este de 1.108.615,2 lei (resursa umană, materiale necesare desfășurării activităților sportive și materiale promoționale).

Calendarul proiectului este următorul:

• 2 – 12 iunie 2025: Înscrierea unităților de învățământ/depunere documentației
• 13 – 16 iunie 2025: Analiza dosarelor de înscriere
• 15 septembrie – 7 decembrie: Perioada de implementare a activităților.

Informații suplimentare pe următorul link: https://proedus.ro/sport-in-scoala/.

Articolul PMB deschide a doua sesiune de înscrieri a unităților de învățământ din Capitală în programul „Sport în Școală” apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Gianina Ioana Gianina Barb, bibliotecar

Școala Gimnazială ”Vasile Goldiș” Alba Iulia

Cultura reprezintă un factor important,  contribuind  la dezvoltarea societăţii şi a personalităţii umane, deci educaţia pentru cultură trebuie să fie în centrul preocupărilor societăţii româneşti actuale. Este necesar ca un tânăr să posede cunoștințe culturale în dezvoltarea sa generală. Prin teatru se oferă oportunități de învățare informală a tinerilor care se confruntă cu dificultăți sociale, această metodă contribuind pozitiv la dezvoltarea abilităților lor, influențând și susținând dezvoltarea lor intelectuală, deschizând oportunități de educație continuă.

Teatrul, în încercarea lui de a reflecta unele din aspectele timpului, este o meditaţie asupra condiţiei umane, dar și o metodă  de stimulare a creativității elevului. Este demonstrat  faptul că teatrul reprezintă una dintre cele mai bune modalități de a dobândi cunoștințe și, în același timp, de a aborda problemele cu care se confruntă societatea prin dezvoltarea personalității elevilor, contribuind astfel la scăderea numărului celor cu abandon scolar sau cu absențe la școală. Teatrul se dovedește a fi  cea mai eficientă metodă de învățare experiențială.

Din cele mai vechi timpuri, mișcările ritualice urmate de mișcările pe scenă au generat povești. Convingerea lui Platon era că, începând de la vârsta de trei ani până la adolescență, copiii trebuiau să participe la activități artistice cum ar fi corul și dansurile publice. În timpul Renașterii, umanistul Juan Luis Vives a inițiat dialogul teatral pentru învățarea limbii latine. În secolul al XIX-lea, francezul François Delsarte a început să unească gestul, limbajul corpului și oratoria în încercarea de a le decodifica. Teatrul și mișcarea de scenă au fost legate de educație de catre Gordon Craig (1872-1966), care a observat intersectarea dintre ele și avantajele pe care mișcarea teatrală ar aduce-o educației. Deoarece unește întreaga comunitate școlară și încurajează câteva din cele mai bune virtuți sociale ale omenirii – cooperarea și responsabilitatea – este important ca teatrul să devină, un obiect de studiu în școli. Teatrul îi ajută pe elevi să-și îmbunătățească dicția pentru a-și putea exprima liber opinia în societate, să devină încrezători în puterea lor de învățare, fiind un catalizator în formarea și  stimularea personalității intelectuale și emoționale. În  școală, teatrul are rolul de a-i face pe elevi să-și depășească timiditatea pentru a se adapta mai usor la viața socială și a reuși mai târziu în viață.

Cea mai eficientă și mai potrivită este tehnica aplicată în învățământul gimnazial, fiind cea mai bună perioadă a vieții elevilor: (pre)adolescența – când au șansa de a-și modela propria personalitate.

Teatrul în gimnaziu este un punct de sprijin în studierea textelor literare şi al exprimării orale, fiind de interes în planul managerial al catedrei de limba şi literatura română şi în viața culturală a şcolii.

Teatrul este un mediu prietenos iar spontaneitatea elevilor îi ajută să se exprime emoțional și intelectual pentru a deveni persoane adulte puternice. Un elev funcționează în cadrul unui grup toată viața iar învățătura clasică nu-l poate pregăti pentru asta. Reflectarea comportamentului său în ceilalți îl va face să se înțeleagă mai bine pe sine și confirmă încă o dată convergența dintre teatru și educație, în special în învățământul gimnazial.  Epuizarea competențelor sociale în lumea virtuală până la stadiul când comunicarea devine dificilă în lumea reală este anulată dacă clubul de teatru  este înființat în gimnaziu, acolo unde este eficient.

Teatrul permite elevilor să exploreze și să-și recunoască propriile posibilități, metode și opțiuni, atât pentru a combina elementele structurii dramatice, cât și pentru a-și dezvolta propria personalitate socială. Elevii își dezvoltă  imaginația reproductivă – care le permite să imite și să interpreteze producțiile altora – dar și imaginația creativă – care le permite să improvizeze și să transfere abilitățile dobândite în situații reale. Teatrul aduce următoarele puncte  calitative învățământului gimnazial:

• Determină unicitatea și integritatea în dezvoltarea personalității elevilor, printr-o gamă largă de concepte exercitate asupra socializării;
• Funcția estetică a inteligenței elevilor este intensificată prin contactul cu lumea metaforei și a ficțiunii și oferă elevilor un stimulent pentru studiu și pregătire pentru piața muncii.
• Jocurile de teatru dezvoltă gândirea creativă deoarece permit elevilor să-și găsească propriile coduri de comunicare ceea ce duce la formarea unei personalitati sociale sănătoase a adultului în devenire.

Competențe cheie

Cultivarea dragostei pentru arta dramatică;

Dezvoltarea imaginaţiei, a spiritului creator în formarea unei personalităţi complexe orientată spre cultură;

Cultivarea interesului faţă de textul dramatic;

Dezvoltarea abilităţilor intelectuale şi practice la elevi;

Dezvoltarea caracterului pozitiv al elevilor.

Utilitatea activității

Participarea la un spectacol de teatru susținut de către actori profesioniști este o metodă de a dezvolta calități precum: imaginația, bunul gust și virtuozitatea. Teatrul se dovedește a fi o bună modalitate de  deschidere a universului elevilor către cultură, de îmbogățire a imaginației de a se identifica cu diferite personaje si de a-și forma personalitatea datorită comportamentelor de tip pozitiv sau negativ afișate de personaje. Impactul vizual oferă o mai bună percepție.

În plus, există în programa şcolară o temă care vizează legătura dintre literatură şi teatru. Vizionarea unui spectacol reprezintă o altfel de abordare a textului după care s-a făcut piesa şi le oferă elevilor o viziune asupra operelor literare puse în scenă sau ecranizate.

Clubul de teatru și  pentru elevi își propune să descopere, să cultive și să promoveze tinerele talente, să pună în valoare opere ale literaturii române, să încurajeze lectura şi să dezvolte personalitatea individuală. În cadrul sesiunilor de pregătire scenică, elevii  sunt învățați să își dezvolte fantezia și creativitatea, pe care să le întrebuinţeze într-un mod constructiv, să-și însușească mișcarea scenică și să își dezvolte capacitatea de memorare.

Educaţia prin teatru  urmăreşte să transforme elevul atât ȋntr-un mic actor, cât și ȋntr-un bun spectator, insuflându-i dragostea pentru scenă, pentru ceea ce se ȋntamplă ȋn spatele scenei, respectul pentru actor, dragostea pentru teatru.

Astfel, a luat ființă ”Drama Grup”, la Școala Gimnazială ”Vasile Godiș” din Alba Iulia, din care au făcut parte elevi de cls. a V-a, coordonați de doamna Cristina Smadea, de la Teatrul de Păpuși Prichindel din Alba Iulia, iar atelierele de învățare a scrierii textului dramatic s-au desfășurat în biblioteca școlii. Din parteneriat au făcut parte prof. Șopterean Adriana, bibliotecar Barb Gianina, prof. Paraschivescu Alina.

Este datoria școlii, a bibliotecilor și a familiei să deschidă ușa fermecată a literaturii și a scenei, să-i conducă pe copii în aventuri fantastice alături de personajele îndrăgite în lupta cu forţele răului, balauri, zmei, etc.

Am  dorit să oferim o alternativă de antrenare în acţiuni care au ca scop întoarcerea spre carte, lectură, la lumea poveștilor, la poezie, la meditație, la creație şi la  teatru. Această artă  a ȋnceput să devină o pasiune şi pentru elevi.

Reprezentația finală a avut loc în data de 11 aprilie 2025, pe scena Teatrului de Păpuși Prichindel, Alba Iulia, elevii fiind recompensați cu diplome, tricouri și broșura în care se regăsesc textele dramatice scrise de ei. Evenimentul a fost mediatizat pe canalul național de știri PRO-TV.

https://stirileprotv.ro/video/video/62535223/

Articolul Activitatea clubului de teatru din biblioteca școlii apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Apipie Mariana

Liceul Tehnologic „Constantin Filipescu” Caracal

Educația fizică și sportul joacă un rol crucial în dezvoltarea noii generații.

În multe țări se pune accentul pe educație inclusivă și educație fizică inclusivă. Pentru a implementa o educație fizică de calitate care să includă copiii cu dizabilități sunt necesare eforturi suplimentare de inițiere și încurajare a schimbărilor de atitudine față de integrare și incluziune.

De-a lungul ultimelor trei decade abordarea psihomotorie a influențat tratamentul terapeutic și programele educaționale din școli. Scopul este de a-l abilita pe individ cu mijloace de activități fizice, astfel influențând nu doar comportamentul său motor ci și dezvoltarea sa generală.

Sportul , ca element de reabilitare are o lungă tradiție și s-a extins dincolo de instituțile specifice ca spitale și centre medicale, la cluburi sportive focalizate pe activități de-a lungul vieții pentru sănătate și stare de bine.

Educația specială oferă modalități de valorificare optimă a posibilităților copiilor aflați în dificultate. Acești copii, în special cei cu deficiențe mintale și de comportament, au nevoie de o supraveghere suplimentară, competentă și de eforturi suplimentare din partea profesorului. Un copil cu deficit mintal are dificultăți de integrare socială, de profesionalizare, de ADL-uri(Activities of Daily Living). O îmbunătățire a stării sale fizice ar duce la transformarea deficientului într-o persoană independentă sau reorientată spre alte condiții de viață.

Este cunoscut faptul că între dezvoltarea psihomotrică și cognitivă există o strânsă interdependență. Achizițiile psihomotrice influențează scris-cititul, limbajul, comunicarea, spiritul de integrare și competitivitate, fair-play-ul.

Aceasta ar putea fi câteva din motivele pentru care părinții copiilor cu diferite deficiențe nu ar trebui să îi scutească de la orele de educație fizică. În ceea ce privește implicarea profesorului de educație fizică, acesta ar trebui să prezinte beneficiile (și să le cunoască) părinților care au copii cu “probleme”.

Profesorul de educație fizică poate fi/este unul din principalii stimulenți către dobândirea unei calități motrice și caracteriale. Aceste calități pot fi obținute prin ramuri de sport adaptate, specifice nevoilor individuale. Acești tineri pot atinge

nivelul de sportivi de performanță, participând la campionate pentru persoane cu nevoi speciale. Aceste persoane pot obține independență din punct de vedere social și economic, în funcție de rezultatele obținute în recuperare, capacitățile obținute în procesul instructiv educativ.

Este important ca profesorul de educație fizică să cunoască particularitățile anatomo-fiziologice și psihice ale copiilor cu cerințe educaționale speciale pentru a putea lucra cu aceștia.

Exercițiul fizic este un real mijloc de asistență maximală a elevilor cu handicap mintal. O formă importantă de manifestare a copilului este jocul. Jocul, conceput ca terapie se înscrie în noua tendință a metodelor de predare-învățare, urmărind să acorde noi posibilități copilului deficient mintal.

Prin reguli, jocul stimulează memoria, atenția, capacitatea de concentrare. Mă refer în mare parte la copiii cu deficiențe mintale însă, indiferent de tipul de deficiență, profesorul de educație fizică are un rol esențial în integrarea acestora.

Uneori ne este mai ușor să acceptăm scutirea unui copil cu CES, conducând astfel la marginalizarea acestuia, din lipsă de interes sau necunoașterea cazului. Însă, alături de alți specialiști avem posibilitatea de a ajuta la reintegrarea acestor copii, le-am putea crește încrederea de sine și poate, în unele cazuri……le-am putea salva viața!

BIBLIOGRAFIE

1. D.Cristea, M. Ștef., P. Dragoș, „Activități motrice adaptate”, Note de curs, Oradea, 2014
2. „Educația fizică și sportul adaptat”, www.răsfoiesc.com
3. „Strategii de integrare a copiilor cu CES” ,www.edict.ro, 2018
4. Marcu, V. și colab. Activități fizice adaptate, Editura Universitaria, Craiova,2007

Articolul Rolul profesorului de educație fizică și sport în cazul copiilor cu CES apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Apipie Mariana

                                       Liceul Tehnologic “Constantin Filipescu” Caracal, Olt

Viteza cu diferitele ei forme de manifestare este prezentă în majoritatea acţiunilor motrice şi este definită prin rapiditatea cu care se efectuează calităţile motrice în structurile şi combinările cele mai diverse.

Formele de manifestare a vitezei:

• Viteza de reactie- timpul minim necesar declanşării actului motric ca urmare a unui stimul extern
• Vireza de executie-viteza de realizare a unei acţiuni singulare;
• Vireza de repetitie- rapiditatea cu care se repeta actele motrice în unitatea de timp;
• Viteza de deplasare- reprezintă urmarea firească a repetării paşilor cu frecvenţă şi fuleul cât mai mare;

Deşi nivelul său calitativ, depinde în bună măsură de fondul ereditar, aceasta se poate dezvolta (cu pregătire la vârsta 11-13 ani) dacă se acţionează asupra ei în mod constant şi cu mijloace atent selecţionate. Interdependenţa intre calităţile motrice este recunoscută, motiv pentru care profesorul trebuie să ştie care calităţi sau combinaţii de calităţi sunt prezente în conţinuturile pe care le predă şi să acţioneze corespunzător pentru dezvoltarea lor în forme variate şi atractive.

În activităţile didactice pentru dezvoltarea vitezei trebuie avut în vedere faptul că această calitate nu se poate dezvolta pe un fond de oboseală. De acea după câteva repetări ale unor sisteme de acţionare, trebuie să se acorde pauze pentru o refacere completă după care exersarea poate fi reluată.

Pentru dezvoltarea vitezei sub toate formele ei, este necesar ca profesorul să abordeze acest obiectiv în întreaga sa complexitate; trebuie eliminată confuzia că dezvoltarea vitezei se rezumă în mod unilateral la dezvoltarea vitezei de deplasare, folosindu-se ca unic mijloc alergarea.

În practica domeniului nu este posibil să se acţioneze în mod separat şi constant cu mijloace specifice pentru dezvoltarea fiecărei forme de manifestare a vitezei; de aceea este recomandat ca sistemele de acţionare să fie astfel selecţionate încât să se solicite în diferite proporţii cel puţin două forme de manifestare, exemplu: reactie-executie; reactie- deplasare.

Este important în perioada consolidării unei deprinderi motrice când în procesul de exersare, pe lângă execuţia propriu zisă să se introducă şi solicitarea unor forme de manifestare a vitezei.

În funcţie de spaţiul de desfăşurare şi specificul lecţiei, preocuparea pentru dezvoltarea vitezei trebuie să se realizeze permanent atât prin mijloace specifice cât şi nespecifice. Vorbind de viteză de deplasare trebuie să se precizeze că după obţinerea vitezei maximă (în 20-30 m) continuarea alergării cu aceeaşi intensitate depinde de calitatea rezistenţei. Din acest punct de vedere se recomandă alergările programate pe 15-30m repetate de mai multă ori cu pauze de revenire complete după fiecare serie. Un rol important în activitatea elevilor în acest sens îl au întrecerile organizate în forme cât mai variate şi atractive şi un rol important în efectuarea exercitilor de viteză îl are activitatea de concentrare a atenţiei.

1. Viteza de reactie-executie cu dominanta viteza de reacţie

Exemple de exerciţii:

– Alergare uşoară: la semnal sonor schimbare de direcţie, urmată de alergare de viteză până la un nou semnal (4x6m)

– Repetarea startului având poziţii de plecare şezând, ghemuit, cu spatele spre direcţia de deplasare, culcat (6x4m)

– Câte doi faţă în faţă la 7-8m distanţă, unul aşezat celălalt se deplasează spre el cu joc de gleznă. La un moment dat cel de jos se ridică, se întoarce şi aleargă evitând să fie prins de celălalt.

– Aşezat fiecare cu o minge; aruncarea mingiei în sus, ridicarea şi prinderea ei înainte ca aceasta să atingă solul. Mingea se aruncă din ce în ce mai jos (10-20 repetări).

– Ruperi de rânduri şi regrupări în diferite formaţii.

2. Viteza de execuţie – reacţie cu dominanta cea de execuţie:

– Pasărea mingiei de baschet, handbal printr-un procedeu cunoscut cu un partener sau într-un perete, timp de 30sec, se execută sub forma de concurs.

 – Exerciţii de demarcaj pe perechi (8-10 repetări fiecare)

– Exerciţii de influenţare selectivă (îndoiri, rotiri, arcuiri) executate rapid timp de 5-10 secunde.

– Alergare cu joc de gleznă: la semnalul sonor alergare cu genunchii sus în timpul maxim (6x10sec)

– Alergarea accelerată cu start din picioare 7-8m până la un alt semnal sonor când elevii se opresc şi încep să se deplaseze înapoi cu spatele urmat de un alt semnal şi o nouă deplasare.

3. Viteza de deplasare-reactie cu dominanta viteza de deplasare:

– Alergarea accelerată pe distanţă variabilă (15-20m)

– Alergare pe loc în viteză maximă timp de 10 sec

– Alergare uşoară cu accelerări în spaţiile marcate cu creta pe sol (4x15m)

– Elevii în formaţie de linii cu spatele spre direcţia de alergare: la semnal încep să se deplaseze cu spatele, la următorul semnal se întorc şi accelerează până la următorul semnal.

– Elevii în linie: mers, la semnal execută o săritură înaltă şi accelerare până la următorul semnal (4x8m)

Pentru asigurarea eficienţei dorite este necesar ca exerciţiile de viteză să se efectueze în prima parte a lecţiei după ce organismul elevilor a fost bine pregătit pentru efort. Trebuie să se cunoască ca însumarea eforturilor de mare intensitate, repetate prea des, pot determina apariţia oboselii premature; în aceste condiţii exerciţiile pot continua numai în concordanţă cu capacitatea de rezistenţă a elevilor respectivi, apărând necesitatea lucrului diferenţiat pe grupe omogene şi asigurarea de intervale de odihnă corespunzătoare.

          Indicaţii metodice privind folosirea exerciţiilor pentru dezvoltarea vitezei

– Exerciţiile folosite trebuie să ţină seama de nivelul de pregătire al elevilor, baza materială, condiţiile meteorologice, vârstă, sex

– Exerciţiile trebuie să fie bine însuşite de către elevi, bază pentru efectuarea lor cu viteză maximă

– Exerciţiile pentru dezvoltarea vitezei se execută cu viteză maximă

– Pentru dezvoltarea vitezei să se apeleze şi la exerciţiile specifice fiecărei probe sau ramuri de sport

– Pentru stimularea elevilor să se folosească întrecerea, ştafete

– Timpul de lucru să fie stabilit astfel încât viteza să nu scadă spre sfârşitul execuţiei. Timpul să fie stabilit în funcţie de viteza ce se doreşte a fi dezvoltat (de la 5-6sec la 50-60sec)

– În folosirea exerciţiilor să se ţină seama de principiul accesibilităţii – de la uşor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la vechi la nou.

– Efectuarea şi dozarea exerciţiilor să fie făcută în funcţie de nivelul de pregătire şi dezvoltare al colectivelor de elevi, baza materială şi obiectivele propuse în lecţia respective.

– În fiecare lecţie de educaţie fizică, cu tema de viteză să folosim şi exerciţiile spefice din jocurile sportive, deoarece plac elevilor şi le execută cu mai multă plăcere.

Bibliografie

1. Gheorghe Carstea: Teoria şi Metodica Educaţiei fizice şi Sportului; Editura AN-DA, Bucureşti 2000
2. Mihăilescu Liliana: Atletism – Tehnica probelor; Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2001
3. Aura Bota: Teoria Activităţilor motrice; Teoria educaţiei fizice şi sportului, Didactica educaţiei fizice, Editura Fest, Bucureşti, 2002
4. Adrian Dragnea Ştiinţa Sportului, Teoria activităţilor motrice, Teoria Educaţiei Fizice şi sportului, Didactica educaţiei fizice, Editura Fest, Bucureşti, 2002
5. Macri Cristina: Atletismul pentru şcolari; Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti; 2002

Articolul Procedee eficiente de dezvoltare a vitezei în lecţia de educaţie fizică apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Articolul Ministerul Educației a publicat proiectul de ordin privind structura anului școlar 2025-2026 apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Înv. primar și Specialist Comunicare Ariadna Păișiu

Mobilitate Erasmus, Green Future, Malaga, iulie 2024

Implicați în spectacolul cotidian, în care digitalul tinde să ne domine spațiul și timpul, pierdem din vedere un element vital: MEDIUL!

Conținutul prezentului material scoate în evidență competențele-cheie necesare elevilor, într-o societate digitală în continuă schimbare. Vom prezenta mai jos un top al acestor competențe, pe care, ulterior, le vom dezvolta, punând accent pe conștientizarea și educația pentru mediu.       Considerăm protejarea mediului o prioritate pentru școala noastră, drept pentru care vom pune accent pe acele activități care contribuie la dezvoltarea unei mentalități ecologice și la formarea unei atitudini proactive față de protejarea mediului.

Iată un top 5 al  priorităților educaționale:

1. Dezvoltarea abilităților digitale
2. Dezvoltarea competențelor care vizează incluziunea socială
3. Dezvoltarea competențelor de gândire critică și creativitate
4. Dezvoltarea competențelor de colaborare și comunicare
5. Formarea unui comportament responsabil față de mediu

Desigur, dezvoltarea abilităților digitale, cum ar fi programarea, utilizarea tehnologiilor emergente și competențele de securitate cibernetică, este esențială pentru a-i pregăti pe elevi pentru viitorul profesional și personal. Un aspect crucial este alfabetizarea digitală, care nu se limitează doar la utilizarea calculatoarelor sau a dispozitivelor mobile, ci și la capacitatea de a naviga eficient în mediul online, de a evalua informațiile și de a le utiliza în mod creativ și responsabil. Elevii trebuie să înțeleagă cum să găsească informații relevante, cum să le sintetizeze și să le aplice în diverse contexte.

De asemenea, incluziunea este o prioritate socială, esențială pentru dezvoltarea echitabilă și coezivă a societății. Aceasta se referă la integrarea tuturor indivizilor, indiferent de diferențele lor (de pildă etnia, genul, statutul socio-economic, dizabilitățile sau orientarea sexuală), în toate aspectele vieții sociale, economice și culturale.

și încurajarea comportamentului pro-social.

În școală, cadrele didactice iși actualizează permanent competențele pentru a utiliza metode și tehnici care să asigure acces egal tuturor elevilor la resursele digitale, indiferent de statutul socio-economic, pentru a evita amplificarea inegalităților.

Dar, în afară de crearea unui mediu de învățare incluziv, cadrele didactice promovează comportamentul pro-social și pun accent pe o serie de competențe esențiale precum responsabilitatea socială, abilitățile de leadership, managementul emoțiilor, abilitățile de rezolvare a confictelor, încrederea și autonomizarea, toleranța, empatia și respectul.

Pe lângă acestea, competențele de gândire critică și rezolvare de probleme sunt fundamentale într-o lume digitală, în care informațiile sunt disponibile rapid și în cantități mari. Elevii trebuie să fie capabili să analizeze și să evalueze informațiile pentru a lua decizii informate și pentru a rezolva probleme complexe. În plus, creativitatea devine tot mai importantă într-o lume digitală, în care inovațiile și soluțiile noi sunt apreciate și promovate.

Elevii trebuie să fie încurajați să găsească modalități inovatoare de a utiliza tehnologia pentru a rezolva probleme și pentru a crea conținut original și valoros, să exploreze și să experimenteze noi tehnologii, să dezvolte soluții inovatoare și să își exprime ideile prin mijloace digitale. Capacitatea de a adapta și de a învăța continuu devine crucială într-o lume în care tehnologia evoluează rapid.

Competențele de colaborare și comunicare sunt, de asemenea, esențiale pentru elevi în calea lor spre adaptare la viața socială. Elevii trebuie să învețe cum să lucreze în echipe, să comunice eficient fizic sau online, prin diverse platforme și să dezvolte relații productive în ambele medii, onsite și online.

Într-o lume tot mai interconectată digital, competențele elevilor nu se măsoară doar în abilități tehnologice, cognitive și sociale ci și în modul în care aceștia își pot folosi cunoștințele pentru a contribui la protejarea mediului.

Protejarea mediului devine din ce în ce mai importantă în era digitală, în care tehnologiile avansate sunt adesea asociate cu un consum mare de resurse, având un impact negativ asupra ecosistemelor. Elevii joacă un rol crucial în adoptarea unui comportament responsabil față de mediu, prin integrarea competențelor digitale în practici eco-friendly și prin înțelegerea profundă a impactului tehnologiilor asupra ecosistemelor.

Primul pilon al comportamentului responsabil față de mediu, în context digital, este conștientizarea impactului tehnologiilor asupra mediului înconjurător. Elevii ar trebui să fie educați să înțeleagă ciclurile de viață ale dispozitivelor electronice, de la producție până la eliminarea lor, recunoscând impactul asupra resurselor naturale, emisiilor de carbon și deșeurilor electronice. Această conștientizare îi poate ghida să adopte alegeri informate în utilizarea tehnologiei, să prioritizeze produse durabile și eficiente din punct de vedere elergetic.

Un al doilea pilon îl reprezintă practicile eco-friendly, care reprezintă acțiuni și comportamente orientate către protecția mediului și reducerea impactului asupra resurselor naturale. În contextul educațional și al elevilor în era digitală, adoptarea acestor practici devine din ce în ce mai importantă și poate fi susținută prin utilizarea competențelor digitale.

Iată câteva exemple concrete de practici eco-friendly:

1. Utilizarea tehnologiilor verzi: Elevii ar trebui să fie încurajați să aleagă produse electronice durabile și eficiente din punct de vedere energetic. Tehnologiile verzi, cum ar fi dispozitivele cu consum redus de energie și baterii reciclabile, contribuie la reducerea amprentei de carbon a tehnologiei digitale.

2. Reciclarea echipamentelor electronice: Întrucât tehnologia digitală evoluează rapid, reciclarea corectă a echipamentelor electronice vechi devine esențială pentru reducerea deșeurilor electronice. Elevii ar trebui să fie educați despre procesele de reciclare și să fie încurajați să recicleze dispozitivele vechi în loc să le arunce.

3. Consumul responsabil de energie: Educația digitală ar trebui să includă și învățarea despre modurile de a reduce consumul de energie al dispozitivelor electronice. Elevii ar trebui să înțeleagă importanța opririi dispozitivelor atunci când nu sunt folosite și a setărilor de economisire a energiei.

4. 4. Colaborarea și inițiative locale, din școală și din afara ei: Elevii pot fi încurajați să colaboreze în proiecte ecologice și să se implice în diverse inițiative pentru protejarea mediului. De exemplu, pot participa la curățenia locală a mediului, la plantarea de arbori sau la proiecte de reciclare în comunitatea lor ori alte proiecte inițiate în școală.

Prin integrarea acestor practici eco-friendly în educația elevilor, se promovează nu doar responsabilitatea individuală față de mediu, ci și formarea unei generații conștiente și proactive în combaterea schimbărilor climatice și protejarea planetei pentru viitor.

Mai mult, elevii pot adopta o serie de practici eco-friendly în viața de zi cu zi, contribuind astfel la protejarea mediului și la reducerea amprentei ecologice. Iată câteva sugestii practice:

1. Reciclarea corectă: Învățarea și practicarea reciclării sunt fundamentale. Elevii ar trebui să fie educați să recicleze hârtia, plasticul, sticla și alte materiale reciclabile în școli și acasă. În plus, ar trebui să fie conștienți de importanța reciclării corecte a echipamentelor electronice vechi și să contribuie la colectarea acestora pentru reciclare.

2. Economisirea apei: Reducerea consumului de apă și energie este esențială pentru conservarea resurselor naturale. Elevii ar trebui să învețe să închidă robinetele în timp ce se spală pe dinți sau să utilizeze dușul în loc de baie pentru a economisi apă.

3. Utilizarea produselor durabile: Alegerea produselor durabile și a celor cu un impact redus asupra mediului poate face o diferență semnificativă. Elevii pot fi încurajați să cumpere rechizite, haine și alte produse fabricate din materiale reciclabile sau biodegradabile.

4. Transportul eco-friendly: Promovarea mijloacelor de transport durabile, cum ar fi mersul pe jos, mersul cu bicicleta sau utilizarea transportului public, ajută la reducerea emisiilor de carbon. Elevii pot fi încurajați să participe la campanii de încurajare a mersului pe jos sau a mersului cu bicicleta către școală, atunci când este posibil.

Educația continuă și informarea sunt cheia pentru schimbarea comportamentului. Elevii ar trebui să fie implicați în activități educaționale despre schimbările climatice, biodiversitate și alte probleme de mediu. Participarea elevilor la evenimente ecologice, vizite la centre de reciclare sau discuții în clasă despre practici sustenabile pot stimula interesul acestora și pot încuraja angajamentul lor față de protejarea mediului.

Prin adoptarea acestor practici eco-friendly, elevii nu numai că ajută la conservarea mediului înconjurător, dar devin și cetățeni responsabili și conștienți ai impactului lor asupra planetei. Este important ca educația lor să includă nu doar cunoștințe teoretice, ci și stimularea comportamentului proactiv și al angajamentului pentru o lume mai sustenabilă pentru generațiile viitoare.

În loc de concluzii, vă oferim mai jos un material util și concis.

Amprenta ecologică, stigmat indelebil?

În niciun caz indelebil. Și vom explica în cele ce urmează ce este amprenta ecologică și cum poate fi ea redusă.

1. Ce este amprenta ecologică?

Amprenta ecologică este o măsură a impactului uman asupra mediului, cu accent pe resursele naturale necesare pentru a susține un anumit stil de viață sau activitate. Este o modalitate de evaluare a consumului de resurse și a gestionării deșeurilor, în contextul efectelor pe care le au asupra mediului înconjurător.

Amprenta ecologică este un instrument util  care ne ajută să înțelegem impactul nostru asupra mediului și să identificăm moduri prin care putem reduce acest impact.

2. Reducerea amprentei ecologice poate fi realizată prin adoptarea mai multor practici și schimbări în stilul de viață. Iată câteva sugestii concrete:

1. Economisirea energiei: Reducerea consumului de energie electrică poate fi realizată prin utilizarea eficientă a aparatelor electrocasnice (de pildă, setarea temperaturii mai scăzute la mașina de spălat sau folosirea becurilor LED), oprirea dispozitivelor în mod corespunzător atunci când nu sunt în uz și instalarea de izolație adecvată pentru a reduce pierderile de căldură în timpul iernii. Să nu uităm, pierderile de căldură te ard și la buzunar! 🙂

2. Utilizarea transportului sustenabil: Mersul pe jos (n.r. face și piciorul mai frumos :), mersul cu bicicleta sau împărțirea călătoriilor cu alții sunt modalități eficiente de a reduce amprenta carbonului datorată transportului personal. De asemenea, alegerea unui vehicul cu emisii reduse sau electric poate reduce impactul asupra mediului.

3. Reducerea consumului de carne și produse animale: Producția de carne contribuie semnificativ la amprenta ecologică globală din cauza consumului ridicat de resurse, cum ar fi apa, terenul și hrana necesară pentru creșterea animalelor. Reducerea consumului de carne și adoptarea unei diete echilibrate, bazate pe alimente bogate în fibre, legume, fructe pot reduce impactul asupra mediului și reduc și impactul asupra creșterii colesterolului și creatininei, în concluzie…mai pe verde așa! 🙂

4. Reciclarea și reutilizarea deșeurilor: Reciclarea materialelor cum ar fi hârtia, plasticul, sticla și metalele ajută la reducerea cantității de deșeuri trimise la depozitele de gunoi și la conservarea resurselor naturale. Reutilizarea obiectelor sau donarea acestora pentru a fi refolosite poate reduce, de asemenea, cantitatea de deșeuri generate. Știți cum se spune: Dar din dar se face Rai. 🙂

5. Consumul responsabil de apă: Reducerea consumului de apă prin instalarea de robinete economice de apă, repararea scurgerilor și colectarea apei de ploaie pentru irigație sunt modalități de a gestiona mai eficient resursa de apă dulce. Asta nu-nseamnă să nu ne spălăm. Hm, nu vrem să poluăm mai mult atmosfera. 🙂

6. Educarea și conștientizarea: Învățarea continuă despre impactul acțiunilor noastre asupra mediului și împărtășirea cunoștințelor cu alții pot crește gradul de conștientizare al celor din jurul nostru, elevi, profesori și părinți și angajamentul acestora în adoptarea practicilor sustenabile.

Prin implementarea acestor schimbări în viața de zi cu zi, fiecare individ poate contribui la reducerea amprentei ecologice personale și la protejarea mediului înconjurător pentru generațiile viitoare.

Bibliografie:

1. „Asta schimbă totul: Capitalism vs. Climat” de Naomi Klein

– explorează intersecția dintre capitalism și schimbările climatice, discutând despre necesitatea reformei economice pentru protejarea mediului.

2. 2. ” A șasea extincție: O istorie nenaturală a Pământului ” de Elizabeth Kolbert

– analizează impactul uman asupra biodiversității și fenomenul extincției în masă provocat de activitățile umane.

3. 3. „Cradle to cradle: Remaking the way we make things” de William McDonough și Michael Braungart

– propune un model de design ecologic care promovează reciclarea și reutilizarea materialelor în locul conceptului tradițional de „a lua, a folosi și a arunca”.

4. „The Ecological Footprint: a primer” de Mathis Wackernagel și William Rees

– oferă o introducere esențială în conceptul amprentei ecologice, explicând cum și de ce măsurăm impactul uman asupra planetei.

5. „The Carbon Footprint Handbook” editat de R. James

– este o resursă detaliată care abordează calculul și gestionarea amprentei de carbon

Resurse online utile:

1. Environmental Protection Agency (EPA) – (https://www.epa.gov)

– o resursă bogată cu informații despre legislația ecologică, educație și resurse pentru protejarea mediului.

2. World Wildlife Fund (WWF) – (https://www.worldwildlife.org)

– oferă informații și resurse despre conservarea speciilor, protejarea habitatelor și schimbările climatice.

3. Greenpeace – (https://www.greenpeace.org)

– o organizație internațională care luptă pentru protejarea mediului, oferind rapoarte, campanii și resurse educaționale.

4. Calculează-ți amprenta ecologică. https://www.footprintcalculator.org/home/en

-un instrument concret care îți calculează amprenta ecologică

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Amprent%C4%83_ecologic%C4%83

– un site care oferă informații de bază despre amprenta ecologică.

6. https://xn--adevrul-c4a.ro/ce-este-amprenta-de-carbon-si-cum-o-reducem/

– oferă informații concrete despre cum actiunile noastre zilnice sunt cele care maresc amprenta de carbon și ce e de făcut pentru a o diminua.

Articolul Protejarea mediului, în topul 5 al priorităților educaționale ale Epocii digitale apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Iuliana Aldea,

Director Școala Gimn. Ovid Densusianu, Făgăraș

Ariadna Păișiu,

Prof. Înv primar și Specialist Comunicare și Relații Publice

Proiectele Erasmus reprezintă un pilon esențial în educația europeană, aducând multiple beneficii atât pentru profesori, cât și pentru școală. Proiectele finanțate din fonduri europene fac parte din programului Erasmus+, contribuie semnificativ la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și la îmbunătățirea calității educației și sunt un catalizator al schimbării și inovării în mediul școlar.

Iată câteva beneficii pentru care pledăm pentru derularea proiectelor Erasmus în școli:

1. Îmbunătățirea competențelor: Proiectele Erasmus oferă oportunități de formare profesională și dezvoltare continuă pentru profesori, contribuind la îmbunătățirea abilităților pedagogice și a cunoștințelor în domeniul educațional.

2. Împărtășirea de bune practici: Prin colaborarea cu colegii din alte țări, profesorii pot asimila noi metode și tehnici educaționale, pe care le pot adapta și aplica în propriile școli.

3. Promovarea diversității și incluziunii: Proiectele Erasmus încurajează schimbul cultural și integrează perspective internaționale, contribuind la dezvoltarea unei atitudini deschise și incluzive în rândul elevilor. Ele promovează practici educaționale care sprijină educația incluzivă, adaptând curriculumul și metodele de predare pentru a răspunde diverselor nevoi ale elevilor.

4. Dezvoltarea instituțională: Derularea de proiecte Erasmus poate sprijini dezvoltarea strategică a școlii, prin implementarea de noi metode educaționale și îmbunătățirea calității învățământului.

5. Creșterea vizibilității internaționale: Prin implicarea în proiecte internaționale, școlile pot câștiga recunoaștere și prestigiu pe plan european, atrăgând resurse și colaborări suplimentare.

6. Îmbunătățirea motivației și satisfacției: Participarea la proiecte internaționale poate stimula motivația profesională a profesorilor, oferindu-le oportunități noi de învățare și realizare personală.

7. Promovarea inovării educaționale: Colaborarea internațională poate genera idei inovatoare pentru strategii și abordări pedagogice, precum și soluții bazate pe tehnologie, care pot îmbunătăți procesul educațional.

8. Acces la resurse și instrumente educaționale: Proiectele Erasmus pot oferi acces la resurse educaționale și tehnologii noi, care pot îmbunătăți procesul de predare-învățare și evaluare.

9. Îmbunătățirea abilităților lingvistice: Profesorii au ocazia să își îmbunătățească competențele lingvistice prin interacțiunea cu vorbitori nativi și prin participarea la activități internaționale.

10. Îmbunătățirea comunicării interculturale: Experiențele internaționale contribuie la dezvoltarea competențelor de comunicare interculturală, esențiale într-o societate globalizată.

În concluzie, proiectele Erasmus sunt esențiale pentru adaptarea educațională la societatea digitală contemporană, mereu în schimbare, aducând beneficii semnificative atât pentru profesori, cât și pentru școli. Ele facilitează formarea continuă, schimbul de bune practici, promovarea diversității și incluziunii, dezvoltarea instituțională și creșterea vizibilității internaționale. Prin intermediul acestor proiecte, educația europeană devine mai dinamică, inovatoare și adaptată nevoilor actuale ale elevilor și cadrelor didactice.

Proiectul Erasmus+ al SGOD pe scurt

Titlul proiectului: Școala Viitorului- Școala Empatiei, față de semeni și față de mediu

Proiect finanțat prin Programul Erasmus+ al Uniunii Europene

Acțiunea Cheie 1: Proiecte de mobilitate în domeniul educației școlare

Durata proiectului: 18 luni (01.10.2023 – 31.03.2025)

Număr de referință proiect: 2023-1-RO01-KA122-SCH-000121214

Beneficiar: Școala Gimnazială „Ovid Densusianu”, Făgăraș

Participanți la mobilități: 24 cadre didactice

Număr mobilități internaționale: 6

Manager și coordontor proiect: prof. Iuliana Aldea

Responsabil proiect: prof. înv. primar Ariadna Păișiu

Proiectul, „Școala Viitorului – Școala Empatiei față de semeni și față de mediu” răspunde nevoii de adaptare a competențelor profesorilor din școala noastră la necesitațile societății digitale, în vederea conturării profilului unei școli moderne, incluzive și responsabile față de mediu și față de semeni.

Prin valorificarea rezultatelor proiectului, ne propunem să creăm profilul unei școli adaptate standardelor U.E., pe trei directii complementare: crearea unui mediu incluziv, atractiv și participativ în școală prin integrarea elevilor rromi si a celor cu CES; formarea comportamentului responsabil al elevilor, față de mediu și îmbunătățirea calității procesului educațional prin digitalizare și colaborare. Proiectul oferă șansa școlii noastre de a-și consolida dimensiunea internațională, prin crearea unor conexiuni între cadrele didactice participante la mobilitățile Erasmus, realizând o mai bună înțelegere și apreciere a altor culturi din Uniunea Europeană.

Articolul De ce Erasmus+? apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

Prof. Bogdan Tudor

Mobilitate Erasmus, Inclusive Education for All, Creta (iulie 2024)

Incluziunea în școală este esențială pentru crearea unui mediu educațional echitabil, în care toți elevii pot învăța și se pot dezvolta armonios. Implementarea unor activități educaționale care să răspundă diverselor nevoi ale elevilor este crucială pentru succesul unei astfel de abordări. În vederea conturării profilului unei școli moderne, incluzive și responsabile față de semeni, activitățile și strategiile educaționale adaptate sunt instrumente-cheie pentru promovarea unui climat de acceptare și respect reciproc în clasă și dincolo de ea.

Incluziunea în educație nu este doar o practică pedagogică, ci un principiu fundamental care sprijină dezvoltarea integrală a elevilor. Studiile indică faptul că medii educaționale incluzive ajută la dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale elevilor, contribuind la o mai bună adaptare și colaborare în comunități diverse (Avramidis & Norwich, 2002). În plus, incluziunea ajută la prevenirea discriminării și promovează respectul pentru diversitate, aspecte esențiale într-o societate democratică.

Voi prezenta mai jos, câteva strategii pentru promovarea incluziunii în școală:

1. Adaptarea Curriculumului și metodelor didactice: Implementarea unui opțional la decizia școli, care răspunde nevoilor diverse ale elevilor este crucială. Aceasta implică adaptarea materialelor didactice și diversificarea metodelor de predare pentru a asigura accesibilitatea și relevanța învățării pentru fiecare elev.

2. Formarea și suportul cadrelor didactice: Profesori bine pregătiți sunt esențiali pentru succesul incluziunii. Este necesară oferirea de formare continuă pentru dezvoltarea abilităților în educația incluzivă și pentru implementarea de strategii de sprijin adecvate. Proiectele Erasmus, ca cel derulat de școala noastră, sunt o manieră concretă de acțiune în sensul formării și dezvoltării competențelor-cheie necesare profesorilor, pentru a pune în practică, la clasă, educația incluzivă.

3. Colaborarea cu părinții și comunitatea: Implicarea părinților și a comunității este esențială pentru succesul procesului educațional incluziv. O colaborare strânsă asigură sprijinul necesar și promovează o cultură de acceptare și susținere a diversității.

4. Evaluarea și ajustarea progresului în timp real: Monitorizarea constantă a progresului elevilor și adaptarea strategiilor educaționale în funcție de nevoile individuale sunt esențiale pentru asigurarea unui mediu de învățare eficient și echitabil (Fuchs & Fuchs, 2006).

În cele ce urmează, voi prezenta câteva propuneri de activități, menite să promoveze incluziunea în școala noastră:

1. Activități de învățare prin colaborare: Învățarea în grupuri mixte, care includ elevi cu diferite abilități și nevoi, promovează colaborarea și respectul reciproc. De exemplu, proiectele de grup sau activitățile de cercetare permit elevilor să își împărtășească cunoștințele și să își dezvolte abilități sociale. Aceste activități nu doar că ajută elevii să colaboreze, dar și să aprecieze diversitatea și să învețe unul de la celălalt, precum și să împărtășească din propriile experiențe (Johnson & Johnson, 2009).

Exemplu concret: Proiecte de grup

Elevii sunt organizați în grupuri diverse și li se oferă sarcini care implică cercetare și prezentare. Fiecare membru al grupului are un rol clar și contribuie în mod activ, încurajând colaborarea și respectul reciproc.

2. Adaptarea materialelor didactice: Pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor, este important să se adapteze materialele didactice. De exemplu, furnizarea de resurse educaționale în formate variate (audio, vizual, kinestezic) ajută elevii cu diferite stiluri de învățare și nevoi speciale să acceseze conținutul într-un mod care le este cel mai confortabil (Tomlinson, 2001). Activitățile interactive, cum ar fi jocurile educaționale și materialele vizuale, pot sprijini înțelegerea și implicarea elevilor.

Exemplu concret: Ateliere de învățare

Se pot organiza  ateliere de lucru care se concentrează pe tehnici de învățare diferite, cum ar fi utilizarea de materiale vizuale pentru elevii cu dificultăți de învățare. Aceste ateliere pot fi personalizate în funcție de nevoile elevilor și pot include activități interactive și practice.

3. Strategii de învățare personalizată: Implementarea strategiilor de învățare personalizată permite adaptarea activităților la nevoile specifice ale fiecărui elev. Planurile individualizate de învățare și sarcinile diferențiate asigură că fiecare elev lucrează la un nivel care corespunde abilităților și intereselor sale, facilitând astfel accesul echitabil la educație (Fuchs & Fuchs, 2006).

Exemplu concret: Jocuri de rol și simulări

Jocurile de rol pot fi folosite pentru a explora scenarii sociale și a dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor. Aceste activități pot ajuta elevii să înțeleagă perspective diferite și să practice comportamentele adecvate într-un mediu aflat mereu sub lupă.

4. Activități de dezvoltare emoțională și socială: Activitățile care vizează dezvoltarea abilităților sociale și emoționale sunt esențiale pentru crearea unui climat școlar inclusiv. Atelierele de formare a empatiei, sesiuni de consiliere și jocuri de rol pot ajuta elevii să își dezvolte abilități de comunicare, să rezolve conflictele și să gestioneze emoțiile într-un mod sănătos (Zins, Weissberg, Wang, & Walberg, 2004).

Exemplu concret: Sesiuni de consiliere și activități de reflecție

Este de dorit să se organizeze sesiuni regulate de consiliere și activități de reflecție, care permit elevilor să discute despre emoțiile și experiențele lor. Aceste sesiuni pot ajuta la consolidarea relațiilor interumane și la dezvoltarea unei comunități școlare incluzive.

Deși incluziunea aduce numeroase beneficii, implementarea acesteia se confruntă cu provocări precum resursele insuficiente și rezistența la schimbare. Pentru a depăși aceste obstacole, este important să se dezvolte politici educaționale care sprijină alocarea resurselor necesare și formarea cadrelor didactice, încurajând o cultură de acceptare și deschidere în școlii.

În concluzie, promovarea incluziunii în școala noastră prin activități educaționale bine gândite nu doar că sprijină dezvoltarea psiho-cognitivă a elevilor, dar contribuie și la crearea unui mediu de învățare pozitiv și care cultivă respectul reciproc și empatia. Activitățile de învățare bazate pe colaborare, adaptarea materialelor didactice, strategiile personalizate și dezvoltarea abilităților sociale sunt esențiale pentru succesul acestei abordări.

Mai mult, construirea unei școli incluzive nu este doar un obiectiv educațional, ci o necesitate pentru dezvoltarea unei societăți echitabile și coezive. Prin adaptarea curriculumului, formarea cadrelor didactice, implicarea părinților și a comunității și evaluarea continuă a progresului, școlile pot crea un mediu de învățare care sprijină toți elevii. Implementarea acestei viziuni necesită determinare și resurse, dar beneficiile pe termen lung sunt inestimabile pentru elevi și pentru întreaga comunitate.

Bibliografie

– Fuchs, D., & Fuchs, L. S. (2006). Introducere la Răspuns la intervenție: Ce, de ce și cât de validă este?/ Introduction to response to intervention: What, why, and how valid is it? Learning Disabilities Research & Practice, 21(2), 73-82.

– Johnson, D. W., & Johnson, R. T. (2009). An educational psychology success story: Social interdependence theory and cooperative learning. Educational Psychologist.

– Tomlinson, C. A. (2001). Cum să diferențiezi educația în clase mixte de abilități. ASCD.

– Zins, J. E., Weissberg, R. P., Wang, M. C., & Walberg, H. J. (2004). Construind succesul academic pe învățarea socio-emoțională: Ce spune cercetarea? Teachers College Press.

Articolul Educația pentru Toți – Activități și strategii pentru promovarea incluziunii în școala noastră apare prima dată în Promovăm educația de calitate.

                                                                             Ștefania Drăniceanu, Profesor învățământ primar

        În fiecare zi, școlile sunt locuri în care mii de tineri se străduiesc să învețe, să crească și să-și dezvolte abilitățile. Cu toate acestea, a promova starea de bine în școală nu ar trebui să fie doar un obiectiv secundar; ar trebui să fie o prioritate. O atmosferă pozitivă și sănătoasă în școală poate avea un impact semnificativ asupra succesului academic și personal al elevilor. Așadar, în acest articol, vom explora modurile în care putem contribui la promovarea bunăstării în școală.

În primul rând, comunicarea deschisă și sinceră este esențială. Elevii, profesorii, părinții și personalul școlar ar trebui să se simtă confortabili pentru a discuta probleme, preocupări și idei. O astfel de comunicare încurajează un mediu de învățare deschis, în care toți pot colabora pentru a găsi soluții.

Elevii ar trebui să învețe să-și stabilească obiective personale și să-și gestioneze timpul în mod eficient. Acest lucru îi ajută să-și dezvolte abilitățile de planificare și să-și îndeplinească aspirațiile academice și personale. De asemenea, este important ca elevii să-și acorde timp pentru odihnă și activități care îi relaxează, deoarece acestea contribuie la starea de bine generală.

Gestionarea conflictelor este, de asemenea, o abilitate crucială în promovarea unui mediu de învățare pozitiv. Elevii ar trebui să învețe să rezolve disputele în mod pașnic și constructiv, evitând orice formă de violență sau agresiune. Astfel, se creează un climat de învățare mai sigur și mai productiv.

Elevii sunt încurajați să se implice în activități extracurriculare, cum ar fi cluburile, echipele sportive și voluntariatul. Aceste activități oferă oportunități de a-și dezvolta abilități sociale și de a-și face prieteni apropiați, ceea ce contribuie la starea de bine generală.

Respectul și bunăvoința față de ceilalți sunt principii de bază în orice comunitate școlară. Elevii ar trebui să încurajeze un climat de respect reciproc și să arate empatie față de colegi, profesori și personalul școlii. Prin ajutorarea celorlalți când au nevoie și prin oferirea sprijinului, se poate contribui semnificativ la crearea unui mediu mai plăcut.

Colaborarea cu profesorii este, de asemenea, crucială. Elevii ar trebui să fie deschiși la comunicarea cu profesorii pentru a le exprima nevoile și preocupările, dar și pentru a cere ajutor când au dificultăți într-un anumit domeniu de studiu. Această colaborare eficientă poate duce la rezultate academice mai bune și la o învățare mai eficientă.

În concluzie, promovarea stării de bine în școală este un efort de echipă care implică elevi, profesori, părinți și întreaga comunitate școlară. O atmosferă pozitivă și sănătoasă în școală nu numai că poate contribui la succesul academic, ci și la dezvoltarea personală a tinerilor. Prin adoptarea practicilor menționate mai sus, putem să ne asigurăm că școala devine un loc în care fiecare elev se simte valorizat și încurajat să atingă potențialul maxim. Astfel, promovarea bunăstării în școală devine o investiție în viitorul nostru.

Articolul Promovarea bunăstării în școală – Cheia succesului academic și personal apare prima dată în Promovăm educația de calitate.