Reclamă


Reclama
Şcoala Internaţională

TEHNOLOGIA CARE SCHIMBA STILUL DE PREDARE

Într-o dimineaţă de luni, la şcoala Khan Labs din Mountain View, Califor-nia, un elev de zece ani spune că ştie destul de bine matematică, dar trebu-ie să mai lucreze la partea de scriere. Nu-şi face griji, totuşi; Amartya, un pro-gram pe computer, are un plan pentru el. Elevul va practica gramatica online, va rezerva un slot cu un profesor de lim-ba engleză şi îşi va consulta mentorul.

Acesta este unul din produsele oferite elevilor de Khan Labs. Elevii nu au teme pentru acasă sau cărţi, caie-te, nu îşi petrec toată ziua în sălile de clasă. Mai mult, ei nu sunt împărţiţi în clase după vârstă; ci împărtăşesc spaţii comune pe măsură ce ating obiecti-vele şi participă la programele individu-ale, folosind software-ul pentru a face teste şi pentru a viziona lecţii video puse la dispoziţie de Khan Academy. Jumătate din profesori acţionează ca tutori pe partea academică. Ceilalţi se ocupă de elevi în ceea ce priveşte trăsăturile de caracter, cum ar fi curio-zitatea şi conştiinţa de sine.

Ideea utilizării tehnologiei pentru a revigora sistemul educaţional nu este nouă. În 1928, psihologul Sidney Pre-ssey a inventat o „maşină de predare” pe care şi-a imaginat-o „eliberând ... profesorul şi elevul de pedagogia edu-caţională”. Automatul avea un tambur de hârtie care conţinea întrebări cu răspunsuri multiple. Apăsând tasta din dreapta, tamburul se mişca, dând dul-ciuri pentru elevii inteligenţi.

În ciuda momelii sale, maşina de predare a lui Pressey nu a avut succes. De atunci, o succesiune de invenţii promiţând să revizuiască programele şcolare nu au reuşit acest lucru. Teh-nologia a remodelat diverse sectoare; având însă un impact redus asupra educaţiei.

În 1984, anul în care a fost lansat primul Macintosh, şcolile americane au achiziţionat, în medie, un calculator pentru fiecare 125 de elevi. Până în 2012, au fost cinci computere pentru fiecare nouă elevi. Dar această mare schimbare a accesului la tehnologie a avut un efect scăzut sau chiar deloc pozitiv asupra rezultatelor şcolare, cum ar fi scorurile testărilor, potrivit unei ana-lize publicate anul trecut de Universita-tea din California. În 2015, OECD nu a găsit nici o legătură între cât cheltuiesc ţările în zona de IT şi abilităţile elevilor de 15 ani la matematică, ştiinţe şi lec-tură.

Acum, însă, situaţia începe să se schimbe, din două motive. Primul este că „edtech” este din ce în ce mai ca-pabil să interacţioneze cu studenţii în moduri sofisticate. Studiile recente ara-tă că software-ul care imită rolul recep-tiv al unui tutore, mai degrabă decât să creeze întrebări şi răspunsuri, poate accelera învăţarea copiilor. Al doilea motiv este experienţa unui număr tot mai mare de şcoli, cum ar fi KLS, care folosesc noul software pentru a schim-ba modul în care elevii şi profesorii îşi petrec timpul. Ambii, se pare, devin mai productivi. Timp de mai multe de-cenii, inovatorii educaţionali au anti-cipat cu fermitate sfârşitul „modelului fabricii”, prin care copiii de aceeaşi vârstă învaţă de la acelaşi profesor în acelaşi mod. Totuşi, modelul a rezistat.

Investitorii, atât filantropii, cât şi alţii cred însă că lucrurile se vor schimba definitiv. Edtech este una dintre prio-rităţile fondului de investiţii creat de Mark Zuckerberg şi de soţia sa, Chan. Ei doresc ca cele mai multe şcoli ame-ricane să adopte noile tipuri de edu-caţie în decurs de zece ani - şi apoi să le răspândească pe plan mondial.

Mai mult, Inteligenţa Artificială (AI) permite maşinilor să înveţe mai multe lucruri despre elevii care le folosesc, prin studierea datelor obţinute în ca-drul procesului educaţional. Psihologul american Benjamin Bloom a convins mulţi educatori că „modelul fabricii” este depăşit şi predispune la eşecuri, şi, prin urmare, instruirea în grup nu este cea mai eficientă formă de predare. Software-ul „Adaptive learning”, dez-voltat pentru prima oară de oamenii de ştiinţă din anii ’70, aspiră să imite ti-pul de şcolarizare unu-la-unu.

În acelaşi mod, programele noi dezvoltate în întreaga lume utilizează capacitatea roboţilor de a găsi modele specifice de erori. Siyavula Practice, un produs din Africa de Sud, este utilizat de mai mult de 32.000 de elevi din 388 de şcoli pentru a preda matematică şi ştiinţe. Geekie a fost utilizat de 415.000 de elevi în şcolile publice din Sao Paulo şi de mulţi mai mulţi la domiciliu. Byju's, o altă companie de educaţie din India, a primit 50 de milioane de dolari într-o rundă de investiţii condusă de CZI în 2016. În China 17zuoye ("homework together") utilizează software-ul de recunoaştere a vocii pentru a ajuta elevii să înveţe limba engleză. Dacă un copil spune „şapte cartof" sau „nouă măr", 17zuoye va spune substantivele la plural.

Progresele rapide în recunoaşterea şi generarea vorbirii pot fi folosite chiar pentru chestiuni mai avansate. Cer-cetătorii de la ArticuLab, Universitatea Carnegie Mellon, au folosit tehnologia de recunoaştere a vocii pentru a dez-volta programul Alex, un „virtual peer” care vorbeşte copiilor într-un limbaj care îi face să se simtă mai conforta-bil în clasă. Constatările lor sugerează că unii copii afro-americani învaţă mai repede atunci când interacţionează cu un partener virtual folosind accent afro-american faţă de un profesor care vorbeşte un dialect standard. 

 
Pentru a putea adauga comentarii trebuie sa fiti autentificat!
 
Va aflati pe pagina : Şcoala Internaţională  TEHNOLOGIA CARE SCHIMBA STILUL DE PREDARE