Revista Şcoala Romanească

Scoala Romaneasca

Reclamă


Reclama
Opinii

Pledoarie pentru ora de educatie fizica

Dacă vrei să distrugi o naţiune, îi distrugi educaţia, şcoala. Îi dai reforme făcute de către contabili, manuale alternative şi de proastă calitate, programe şcolare încărcate şi în contradicţie cu realitatea, bazate pe memorare, formezi profesori fără practică pedagogică temeinică, ca apoi să-i ţii îngropaţi în birocraţie şi îngrijoraţi de ziua de mâine, şi nu în ultimul rând, legi care permit elevilor şi părinţilor să transforme şcoala într-o junglă . Apoi, ca sistemul sa fie perfect, politizezi totul, de la secretari de stat, inspectori, până la directori de şcoli. Fiecare ministru a copiat şi implementat câte o reformă de prin Europa, fară să ţină cont de particularităţile ţării noastre, fără a urmări feedback-ul din ţara respectivă. 

În Franţa, ministrul educaţiei, Jean-Michel Blanquer, a decis însă revenirea la valorile fundamentale. A spus stop, ne întoarcem la ceea ce era solid şi eficient. Inclusiv la vechea metodă prin care copiii învăţau să citească, prin recunoaşterea silabelor. Pentru că metoda "modernă", numită "globală" (şi uneori semi-globală) a fost o catastrofă. Este aproape uluitor cum în Franţa întoarcerea la practici care au fost simple, clare şi eficiente apare ca o nouă revoluţie în materie de educaţie.  Ministrul mai vrea să interzică telefoanele mobile în şcoală, să reintroducă disciplina şi să reabiliteze autoritatea profesorului.Dacă anticii erau conştienţi de faptul că o minte sănătoasă nu poate fi decât într-un corp sănătos, şi că atunci când deschizi o sală de sport, închizi un spital, la noi, toată istoria sportului românesc se dă uitării , de dragul copiilor pufoşi şi a părinţilor super-protectori. Psihiatrii susţin că părinţii au această fixaţie, că trebuie să fie super-protectori cu copiii lor, pentru a nu li se întâmpla nimic rău.

Efectul este naşterea unei generaţii de copii foarte fragili, cărora ne este aproape imposibil să le spunem ce să facă. Au devenit ca nişte păpuşi de porţelan. Noi nu mai avem curajul să îi corectăm sau să luăm măsuri pentru a-i îndrepta. În mod automat, acest lucru transformă copilul într-un viitor tânăr şi adult fără repere, fără norme şi limite.Dacă românii s-au obişnuit să meargă la sală sau să facă mişcare prin parcuri, devenind conştienţi şi recuperând lipsa orelor de educaţie fizică din şcoală, la nivel european, ne situăm pe un lăudabil loc trei la capitolul obezitate. Chiar dacă medicii, în teorie, cunosc efectele benefice ale orelor de educaţie fizică, atât la nivel somatic, cât şi emoţional, reducând extremele emoţionale prin eliberarea de endorfine în creier, tot continuă să elibereze scutiri medicale copiilor „pufoşi“, ghidându-se probabil pe principiul că un om sănătos nu aduce profit . În atletism este cunoscut faptul că un start ratat, înseamnă o competiţie pierdută! În cazul unei noi reforme, dacă rămâne ideea de a scoate orele de educaţie fizică, secretarii de stat/contabilii ar trebui să ştie că acest lucru echivalează cu un start ratat în competiţia pentru sănătate. Acele grădiniţe sportive, cu cheltuieli suplimentare, nu vor acoperi şi nu vor reuşi să îndeplinească obiectivele educaţiei fizice. Cei din minister ar trebui să ştie că, în România, ora de educaţie fizică este singura formă de mişcare pentru marea majoritate a elevilor. Foarte puţini sunt cei care îşi permit să practice separat un sport. De aici şi slabele performanţe din ultimii ani . Ca un exemplu, scoaterea orelor de educaţie fizică de la ciclul liceal, a însemnat modificarea drastică a probelor sportive pentru accederea în şcolile militare şi de poliţie. Ora de educaţie fizică trebuie să existe şi trebuie predată de către profesor!

Câţi învăţători făceau ora de educaţie fizică, şi nu o înlocuiau cu alte discipline, fie pentru recuperarea materiei, fie ca pedeapsă? Þările din vest investesc masiv în ora de educaţie fizică, pentru că şi-au dat seama că numai aşa reuşesc să reducă sedentarismul şi să creeze o importantă bază de selecţie pentru performanţă. Ei fac acum lucruri pe care noi, românii, le faceam înainte de revoluţie! Cu performanţe fantastice la nivel Mondial ! De ce să schimbăm un lucru care mergea? De dragul Pharma?Oare cu acei bani alocaţi grădiniţelor sportive, nu mai bine s-ar investi în programe de perfecţionare şi de selecţie a cadrelor didactice? şi asta nu la nivelul CCD -ului de partid, ci în universităţi, şi să se aloce mai multe ore de practică pedagogică în modulul DPPD!O altă problemă este lipsa de unitate la nivelul profesorilor, pentru că nu luptă pentru drepturile lor, pentru recâştigarea respectului. Respectul se câştigă prin muncă, nu se cumpără! Profesorii trebuie să înceteze odată cu victimizarea şi ipocrizia, să privească realitatea în ochi, să fie uniţi,  să-şi facă meseria şi să aibă curajul în a spune adevărul părinţilor şi sistemului! Şi să nu uite că, greşelile medicilor dorm în cimitire, iar greşelile profesorilor, dorm în Parlament! 

Prof. Cătălin PîrleaŞcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare” - FocŞani

 
Pentru a putea adauga comentarii trebuie sa fiti autentificat!
 
Va aflati pe pagina : Opinii  Pledoarie pentru ora de educatie fizica