Opinii

FORMAREA COMPETENTELOR TEHNICE PRIN CORELAREA PREGATIRII TEORETICE CU PREGATIREA IN LABORATOR SI INSTRUIREA PRACTICA

Corelarea între pregătirea profesională şi succesul în carieră este una foarte strânsă, formând o relaţie de inter- dependenţă. Meseria, această îndeletnicire cu caracter permanent pe care o practică orice muncitor pe bază unei calificări corespunzătoare, căpăta valenţe deosebite.

Rolul  decisiv  în  calificarea muncitorului  îl  dobândeşte competenţa profesională-capacitata intelectuală şi manu- ală de a utiliza şi de a conduce maşinile şi utilajele într-un pro- ces tehnologic în continuă transformare şi perfecţionare.

Disciplinele tehnologice ocupă un rol aparte în conţinutul învăţământului datorită specificului şi finalităţii lor.  În aceste cazuri nu putem vorbi de cultură generală fără cunoştinţele de bază în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei moderne, tot aşa cum acestea nu pot fi concepute fără o bogată cul- tură umanistă.

Competenţele sunt ansambluri struc- turate de cunoştinţe şi deprinderi dobân- dite prin învăţare. Din punct de vedere profesional, competenţele dobândite permit practicarea cu succes a unei me- serii, exercitarea unei funcţii sau executa- rea unei sarcini. În acelaşi timp, compe- tenţele dobândite exprimă pregătirea adecvată saltului la o treaptă superioară de învăţământ sau începerii unei cariere profesionale.

Curriculum-ul  axat  pe  stabilirea  de competenţe permite orientarea activităţii didactice spre achiziţii concrete care să răspundă exigenţelor vieţii sociale şi pieţei muncii şi să asigure astfel succesul absolvenţilor. Fixân- du-şi drept ţinte ale activităţii didactice competenţele pe care le vor avea elevii, profesorul devine organizatorul unor experienţe de învăţare, utilizând metodele şi mijloacele cele mai potrivite, pregătirea sa de specialitate şi talentul său pe- dagogic. Centrarea pe competenţe asigură pragmatismul acţiunii instructive în care profesorul realizează conexiunea dintre ce învaţă şi de ce învaţă elevii.

Stabilirea competenţelor se face pe fondul cerinţelor de pe piaţa muncii care determină ariile curriculare şi obiectele de studiu.

La formarea competenţei profesionale concură nemij- locit disciplinele de specialitate, laboratorul tehnologic şi instruirea practică. Însuşirea acestora este condiţionată de existenţa cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor prevăzute în programele şcolare ale disciplinelor de cultură generală fundamentale, respectiv a disciplinelor de specialitate.

Cultivarea şi dezvoltarea intereselor şi aptitudinilor pro- fesionale constituie un obiectiv important în preocupările profesorului.  În acest sens este  necesară  pregătirea  unei personalităţi care să utilizeze judicios mijloacele moderne de producţie, să contribuie substanţial la perfecţionarea tehni- cii şi tehnologiilor de fabricaţie, întrucât principala sferă de manifestare  a  componentei profesionale  este  activitatea productivă.

Pregătirea teoretică concură la dezvoltarea intelectuală a elevilor, a gândirii lor, la formarea şi consolidarea deprinderilor de muncă intelectuală, la îmbogăţirea sferei emoţionale şi la dezvoltarea interesului pentru învăţătură. Prin disciplinele tehnologice, elevii dobândesc cunoştinţe, priceperi şi de- prinderi specifice meseriei, se educă calităţile morale şi inte- lectuale, ca: inventivitatea, gândirea tehnică, creativitatea, curiozitatea ştiinţifică, interesul pentru tehnică şi producţie, obişnuinţa de a aplica în practică cunoştinţele teoretice.

Lucrările de laborator sunt importante ca legătură între lecţiile teoretice şi instruirea practică. Datorită lor, se creează abilităţi de concretizare a noţiunilor teoretice. În laboratorul tehnologic, elevii trebuie „să înveţe arta de a învăţa” conti- nuu, de a se autoinstrui într-o meserie anume.

Activităţile de instruire practică sunt decisive pentru for- marea lucrătorului în mecanica de întreţinere. Elevii sunt fa- miliarizaţi nu numai cu mânuirea unor utilaje, maşini, dispoziti- ve, aparate şi tehnici moderne cu care se vor întâlni în viaţă, dar şi cu operaţiuni de utilizare creatoare a cunoştinţelor teoreti- ce însuşite, cu accentuarea gândirii de- ductive şi percepţiei structurate, conco- mitent cu simplificarea informaţiei, cât şi reducerea la minim a învăţării bazate pe memorare/reproducere la nivel percep- tiv-inteligibil. Toate achiziţiile elevilor vor fi materializate conform SPP- urilor aferente domeniului de calificare.

Ca puncte slabe ale SPP-urilor:

•  Lipsesc din cadrul competenţelor abilităţile metodologi- ce (procedurale), care dezvoltă mult intuitivitatea lucră- torului;

•  Competenţele cheie nu orientează suficient de clar pro- cesul de predare-învăţare-evaluare pentru pregătirea în- tr-un domeniu de pregătire profesională;

•  Nu există precizări explicite la care nivel de performan- ţă al elevului (minim, mediu, maxim) se referă criteriile de performanţă;

•  Criteriile nivelului excelent de performanţă ar trebui să reflecte explicit şi complet: respectarea tuturor condiţiilor de calitate ale lucrării, încadrarea in timp, respectarea tuturor prevederilor din fişele tehnologice, respectarea în totalitate a modului de utilizare a SDV-urilor şi a criteriilor de organizare a locului de muncă, relaţionarea optimă cu membrii echipei, respectarea ierarhiei şi a tuturor pro- cedurilor;

•  Unităţile de competenţă tehnice generale pentru modu- lele „Elemente de proiectare” şi „Asigurarea calităţii” sunt prea generale şi nu reflectă nivelul de pregătire profesională.

SPP-urile sunt documente care reglementează achiziţiile urmărite la elevii noştri, achiziţii care ulterior să le fie utile acestora pentru ocuparea unui loc de muncă şi implicit societăţii al cărei membru de bază urmează să devină.

 PROF. MARIANA IORDAN, LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY” DIN GALAŢI

 
Pentru a putea adauga comentarii trebuie sa fiti autentificat!
 
Va aflati pe pagina : Opinii  FORMAREA COMPETENTELOR TEHNICE PRIN CORELAREA PREGATIRII TEORETICE CU PREGATIREA IN LABORATOR SI INSTRUIREA PRACTICA