Revista Şcoala Romanească

Scoala Romaneasca

Reclamă


Reclama
Juridic

RASPUNDEREA DISCIPLINARA A PERSONALULUI DIN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR

Personalul din învăţământul preuniversitar răspunde disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.Pentru personalul didactic [astfel cum este acesta reglementat la art. 88 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv: personal didactic de predare, personal didactic auxiliar şi personal didactic de conducere, de îndrumare şi control] răspunderea disciplinară este angajată în condiţiile art. 280-282 din Legea educaţiei naţionale. Pentru personalul nedidactic se aplică dispoziţiile art. 247-252 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.Este important de subliniat faptul că toate aspectele vizând procedura răspunderii disciplinare trebuie detaliate în Regulamentul intern al unităţii de învăţământ, emis în temeiul dispoziţiilor art. 241-246 din Codul muncii, în scopul stabilirii, la nivelul unităţii, a regulilor privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă, a drepturilor şi obligaţiilor angajatorului şi ale salariaţilor, a procedurii de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor, a regulilor concrete privind disciplina muncii în unitate, abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile, precum şi a modalităţilor de aplicare a dispoziţiilor legale sau contractuale specifice.Ce se înţelege prin „abatere disciplinară”? O faptă în legătură cu munca – inclusiv cu conduita la locul de muncă – ce constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie (intenţie sau culpă) de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.Iată câteva exemple de abateri disciplinare: încetarea nejustificată a lucrului (evident, nu discutăm de grevă); scoaterea din unitate a bunurilor aflate în patrimoniul/custodia acesteia, fără forme legale, precum şi înstrăinarea sau utilizarea lor în scopuri personale; întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor; transmiterea către persoane fizice sau juridice a unor date sau informaţii care nu sunt de interes public, ce nu au legătură cu respectivele persoane sau sunt confidenţiale; oferirea, pretinderea, primirea de foloase necuvenite, în legătură cu calitatea de salariat al unităţii; abuzul de drept; efectuarea, în timpul programului de lucru, a unor lucrări care nu au legătură cu obligaţiile de serviciu, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră sau a dispoziţiilor conducătorilor ierarhici; nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a termenelor de soluţionare a petiţiilor; nerespectarea obligaţiilor rezultând din fişa postului, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, Regulamentul intern (în care sunt instituite o serie de interdicţii, cum ar fi: să consume băuturi alcoolice în timpul prezenţei în spaţiile şi pe teritoriul unităţii sau să se prezinte la programul de lucru sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe (psihotrope, halucinogene etc.), care afectează capacitatea de muncă şi concentrare; să adreseze injurii sau jigniri celorlalţi salariaţi, elevilor, părinţilor acestora şi/sau vizitatorilor unităţii; să comită acte imorale, violente sau degradante; să desfăşoare în incinta unităţii activităţi politice de orice fel; să primească de la un terţ – persoană fizică sau juridică – cu care unitatea se află în relaţii contractuale şi cu care salariatul intră în contact datorită sarcinilor de serviciu, orice cadou sau orice alt avantaj; să folosească informaţiile de care a luat cunoştinţă pentru obţinerea de avantaje personale etc.)
Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate salariaţilor în raport cu gravitatea faptelor săvârşite sunt:I. pentru personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul de conducere [conform art. 280 alin. (2) din Legea nr. 1/2011]: a) observaţie scrisă; b) avertisment; c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni; d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control; e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ; f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.II. Pentru personalul nedidactic [conform art. 248 alin. (1) din Codul muncii]: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile; c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.Atragerea răspunderii disciplinare a salariaţilor are două componente: de fond (săvârşirea unei fapte ce constituie abatere disciplinară şi proporţionalitatea sancţiunii aplicate cu gravitatea faptei) şi de procedură (o sancţiune poate fi aplicată corect şi legal numai după parcurgerea etapelor prevăzute expres de lege, la finalul cărora se stabileşte cu certitudine săvârşirea abaterii şi se aplică sancţiunea); în egală măsură, sunt de avut în vedere şi probleme de formă [în special în ceea ce priveşte decizia de sancţionare, care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 252 alin. (2) din Codul muncii].În cele ce urmează, vom detalia RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A PERSONALULUI DIDACTIC (reglementată, aşa cum precizam anterior, de art. 280-282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare); datorită similitudinii, pentru personalul nedidactic vom face câteva scurte consideraţii la final. Iată care sunt principalele etape:
1. Existenţa unei sesizăriPentru a putea fi declanşată procedura de cercetare disciplinară, trebuie să existe o sesizare în scris [în raport de dispoziţiile art. 280 alin. (3) şi alin. (7) din Legea nr. 1/2011], astfel încât persoanele şi organele competente să poată lua cunoştinţă de săvârşirea unor presupuse abateri disciplinare (spunem „presupuse” deoarece trebuie pornit de la prezumţia de nevinovaţie).Sesizarea se poate prezenta sub forma unei sesizări din oficiu (autosesizare din partea conducerii unităţii de învăţământ) sau sub forma unei petiţii aparţinând altei/altor persoane, fie din unitate, fie din afara acesteia. Potrivit reglementărilor în vigoare (cuprinse în acte normative şi în contractul colectiv de muncă aplicabil), nu se iau in considerare sesizările (petiţiile) anonime, [acestea, după înregistrare, urmând a fi clasate].
2. Constituirea comisiei de cercetareA doua etapă a procedurii de sancţionare este constituirea unei comisii de cercetare. Foarte important: la nivelul unităţii nu există o comisie unică de cercetare – potrivit art. 280 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, comisia de cercetare se constituie pentru fiecare sesizare, fiind individualizată în funcţie de conţinutul acesteia şi de statutul persoanei cercetate.În cadrul deciziei de constituire a comisiei se menţionează explicit faptul că aceasta va cerceta „faptele cuprinse în sesizarea înregistrată cu nr._______” sau „presupusele abateri disciplinare cuprinse în sesizarea nr. __________________”.Comisia de cercetare este numită de consiliul de administraţie şi este formată din 3 – 5 membri; este recomandabil ca numărul să fie impar (3 sau 5), pentru a evita balotajul în situaţia unor opinii contradictorii.Unul dintre membrii comisiei de cercetare reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana supusă cercetării; dacă aceasta nu este membru de sindicat, din comisie face parte un reprezentant al salariaţilor (desemnat de salariaţii care nu sunt membri de sindicat, nu numit de conducerea unităţii); iar ceilalţi membri ai comisiei au funcţia didactică cel puţin egală cu a persoanei cercetate [discutăm de funcţie didactică (adică cercetarea unui profesor nu poate fi făcută de învăţători), nu de grad didactic]. 
3. Desfăşurarea cercetăriiComisia de cercetare îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (4) si (6) şi art. 282 din Legea nr. 1/2011, din care rezultă atribuţiile şi obligaţiile sale: a) stabilirea existenţei sau inexistenţei faptelor cuprinse în sesizare şi a urmărilor acestora; b) stabilirea împrejurărilor (circumstanţelor) în care faptele sesizate au fost săvârşite; stabilirea existenţei sau inexistenţei vinovăţiei persoanei cercetate; stabilirea oricăror altor date utile, pertinente şi concludente; obligaţia de a face cunoscut persoanei/persoanelor cercetate toate actele cercetării, în vederea producerii de probe în apărare; audierea persoanei sau persoanelor cercetate; verificarea susţinerilor făcute în apărare de către persoana/persoanele cercetate.Comisia de cercetare poate să cerceteze numai faptele cuprinse în sesizare, fără a avea dreptul să-şi extindă cercetarea asupra altor aspecte sau fapte ce pot constitui abateri, dar care nu sunt cuprinse în sesizare. Dacă, pe parcursul cercetării, comisia descoperă şi alte presupuse abateri ale persoanei/persoanelor cercetate sau ale altor persoane, elaborează un material separat ce se va constitui într-o nouă sesizare, urmând a face obiectul unei alte cercetări disciplinare.Comisia va cerceta numai acele fapte cuprinse în sesizare, care au fost săvârşite cu cel mult 6 luni anterior, pentru încadrarea în termenul de prescripţie prevăzut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii.Pentru respectarea dreptului la apărare, comisia de cercetare: - înmânează persoanei/persoanelor cercetate, sub semnatură, copii ale deciziei de constituire a comisiei, sesizării şi tuturor înscrisurilor pe care comisia intenţionează să le folosească la întocmirea raportului; - înştiinţează în scris persoana/persoanele cercetate, cu minimum 48 de ore înainte, în vederea prezentării la audiere în faţa comisiei, pentru a da declaraţii scrise în legătură cu faptele cuprinse în sesizare (înştiinţarea poate fi făcută în acelaşi timp cu înmânarea copiilor înscrisurilor, termenul de cel puţin 48 de ore fiind minimul necesar pentru ca persoana cercetată să îşi poată pregăti apărarea în raport de conţinutul sesizării şi al înscrisurilor; dacă persoana cercetată refuză să se prezinte la audiere şi să dea declaraţii scrise, acest aspect se consemnează într-un proces-verbal încheiat de comisie, fără a impiedica finalizarea cercetării - conform art. 280 alin. (6) din Legea nr. 1/2011;- audiază persoana cercetată, membrii comisiei având posibilitatea să adreseze întrebări (în scris şi/sau verbal); întrebările şi răspunsurile sunt consemnate într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii comisiei şi de persoana/persoanele cercetate;- poate solicita persoanei/persoanelor cercetate o notă explicativă referitoare la faptele cuprinse în sesizare. Pentru ca persoana cercetată să poată lua cunoştinţă de toate actele cercetării, în vederea formulării de apărări, audierea persoanei cercetate este, în mod obligatoriu, ultima etapă a cercetării disciplinare, înaintea redactării raportului. Pe parcursul audierii, persoana cercetată are dreptul de a fi asistată de un avocat (care prezintă comisiei împuternicire avocaţială). În cazul în care persoana cercetată se află în imposibilitate de a se prezenta la audiere la data comunicată de comisie din motive medicale, dovedind acest lucru cu înscrisuri (certificate medicale etc.), cercetarea disciplinară se suspendă pe perioada consemnată în documetele medicale.În vederea stabilirii adevărului, comisia de cercetare are nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a lua declaraţii şi de a audia şi alte persoane care au cunoştinţă/legătură cu faptele sesizate, (inclusiv autorul/autorii sesizării).Declaraţiile, notele explicative, procesele verbale şi altele asemenea, provenite în urma audierilor şi susţinerilor persoanelor cărora comisia de cercetare le-a adresat întrebări sau le-a solicitat date în legătură cu faptele sesizate, trebuie să fie semnate şi datate.Comisia are dreptul de a pune la dosarul de cercetare copii ale unor documente care au relevanţă în vederea aflării adevărului.
4. Întocmirea şi prezentarea raportului comisiei de cercetareLa finalul cercetării, comisia întocmeşte un raport motivat, în care stabileşte faptele săvârşite, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei persoanei cercetate (consemnând şi susţinerile acesteia în apărare).Raportul trebuie să cuprindă următoarele secţiuni: 1. prezentarea componenţei comisiei de cercetare şi a deciziei de constituire (numărul şi data acesteia); 2. prezentarea sesizării – număr, dată, autor, conţinut; 3. prezentarea documentelor care au fost folosite pe parcursul cercetării; 4. nominalizarea persoanelor audiate; 5. modul de desfăşurare a procedurii de cercetare; 6. prezentarea pe larg a faptelor, aşa cum au rezultat în urma efectuării cercetării, cu argumente susţinute de documente, declaraţii, note explicative etc; 7. concluziile comisiei de cercetare, constând în stabilirea cu certitudine a abaterilor săvârşite (sau inexistenţa acestora) – prezentate punctual, cu evidenţierea prevederilor (legale, contractuale sau din regulament) care au fost încălcate – vinovăţia/nevinovăţia persoanei cercetate; 8. menţiunea finală că faptele cuprinse în sesizare se confirmă total sau parţial şi constituie abateri disciplinare sau, dimpotrivă, nu se confirmă.Comisia de cercetare nu are voie să propună sancţiuni.Raportul cuprinde, ca anexe, toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii sale, îndosariate, numerotate şi, în cazul copiilor, purtând menţiunea „Conform cu originalul”.Raportul comisiei de cercetare se înaintează conducerii unităţii de învăţământ până la data stabilită în decizia de constituire a comisiei.Raportul se semnează de toţi membrii comisiei de cercetare, aceştia putând semna şi cu obiecţiuni, în situaţia în care unii membri nu sunt în totalitate de acord cu conţinutul acestuia. Comisia de cercetare prezintă raportul în cadrul primei şedinţe a Consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.
5. Propunerea de sancţionarePrezentarea raportului comisiei de cercetare se face în plenul Consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi stă la baza propunerii de sancţionare. În prezentare, membrii comisiei pot face trimitere şi la anexele acestuia şi răspund întrebărilor Consiliului de administraţie, în legătură cu cercetarea.Propunerea de sancţionare se face în baza raportului comisiei de cercetare (în urma prezentării acestuia), de către director sau cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor consiliului de administraţie, pentru personalul didactic din unitate – potrivit art. 281 alin. (1) din Legea nr. 1/2011.
6. Stabilirea sancţiunii Conform art. 282 raportat la art. 280 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 1/2011, pentru personalul didactic, dreptul de a lua hotărârea în privinţa stabilirii sancţiunii aparţine consiliului de administratie, care trebuie să aibă în vedere: gravitatea abaterilor săvârşite, în raport şi cu urmările acestora, precum şi împrejurarile (circumstanţele) în care au fost săvârşite faptele.Întotdeauna trebuie să existe un raport de echivalenţă/directă proporţionalitate între gravitatea abaterii săvârşite şi sancţiunea aplicată. Cu alte cuvinte, sancţiunile prevăzute de lege nu se aplică neapărat în ordinea prezentării lor (care este strict enumerativă), ci în funcţie de fapte, de urmările, de circumstanţele, precum şi de alte date concludente; dacă se constată că abaterea este deosebit de gravă, se poate aplica direct sancţiunea cea mai severă a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.Dacă din raportul comisiei de cercetare rezultă inexistenţa abaterilor sau a vinovăţiei persoanei cercetate, acesteia i se comunică în scris acest fapt, potrivit art. 280 alin. (7) din Legea nr. 1/2011.
7. Elaborarea şi comunicarea deciziei de sancţionareÎn baza hotărârii consiliului de administraţie, directorul unităţii emite decizia de sancţionare, cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 252 alin. (2) din Codul muncii: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost audiat; temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancţiunea poate fi contestată; instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.Comunicarea deciziei de sancţionare se realizează de către directorul unităţii de învăţământ, conform art. 282 din Legea nr. 1/2011, în interiorul termenului de 30 de zile de la data înregistrării raportului comisiei de cercetare [conform la art. 280 alin. (7) din Legea nr. 1/2011], în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. Decizia de sancţionare se comunică persoanei în cauză sub semnătură, iar când acest lucru nu este posibil, se comunică la ultimul domiciliu cunoscut, prin poştă (recomandată cu confirmare de primire).
8. Contestarea deciziei de sancţionareÎn conformitate cu dispoziţiile art. 280 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 decizia de sancţionare se poate contesta, în termen de 15 zile de comunicare, pe cale administrativ-jurisdicţională la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar. Împotriva hotărârii colegiului, partea nemulţumită se poate adresa tribunalului competent teritorial – secţia specializată în soluţionarea litigiilor de muncă, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.În ceea ce priveşte RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A PERSONALULUI NEDIDACTIC, procedura se derulează similar celei detaliate anterior pentru personalul didactic, cu adaptarea la dispoziţiile art. 247-252 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. lll

 
Pentru a putea adauga comentarii trebuie sa fiti autentificat!
 
Va aflati pe pagina : Juridic  RASPUNDEREA DISCIPLINARA A PERSONALULUI DIN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR