Eveniment

Mesajul presedintelui FSE SPIRU HARET, Marius Ovidiu NISTOR, cu ocazia actiunii Contributia educatiei la dezvoltarea Romaniei moderne

Stimaţi invitaţi,

Dragi colege şi colegi,

 

Avem privilegiul istoric ca în 2018 să sărbătorim Ziua Mondială a Educaţiei în anul Centenarului; pentru învăţământul românesc este un bun moment de bi-lanţ şi de proiecţie: DE UNDE a plecat învăţământul românesc acum 100 de ani? UNDE SE VEDE învăţământul româ-nesc peste un an, peste 5, peste 50 sau peste încă 100 de ani?

 

1918 a fost anul pe parcursul căru-ia românii din toate provinciile istorice şi-au exprimat în mod liber voinţa de unire; dar reîntregirea României s-a do-vedit un proces mult mai lung, care a presupus adaptarea şi fuziunea tuturor sub-sistemelor societăţii: economic, so-cial, financiar, politic, juridic, educaţio-nal, de sănătate etc.

 

1918 a fost punctul de pornire, însă consolidarea statului unitar român a însemnat şi un amplu proces de refor-mare a învăţământului românesc, pe câteva coordonate: refacerea după război şi creşterea infrastructurii şcolare; creşterea numărului de personal califi-cat la toate nivelurile de învăţământ şi scăderea gradului de analfabetism în rândul populaţiei de vârstă şcolară.

Să nu uităm că îndeplinirea visului de reîntregire a României a fost plătită şi cu sângele a sute de cadre didacti-ce, oameni care au schimbat creta cu puşca şi au scris istorie! Ei sunt EROII - în sensul total al cuvântului – şi în faţa me-moriei lor ar trebui să dăm seamă de starea actuală a învăţământului româ-nesc!

 

Tema Zilei Mondiale a Educaţiei, aleasă pentru acest an de UNESCO este „DREPTUL LA EDUCAÞIE ÎNSEAMNĂ DREPTUL LA UN CADRU DIDACTIC CALI-FICAT”. Este un subiect major, care se doreşte un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate internaţională. Nu există educaţie de calitate fără cadre didactice formate şi calificate. Şi totuşi, conform statisticilor internaţionale, se estimează că, în lume, există 264 de milioane de copii şi tineri neşcolarizaţi, iar necesarul de personal didactic care trebuie angajat suplimentar în sistemul educaţional pentru a atinge obiec-tivele agendei Educaţia 2030 privind un învăţământ primar şi secundar universal este de peste 68 de milioane de persoane. Problema este gravă şi ne pri-veşte şi pe noi, România, într-o măsură ceva mai mare decât am putea crede la prima vedere: rata abandonului şco-lar creşte cu aproximativ 1% în fiecare an şcolar. Se vorbeşte despre un analfa-betism funcţional, în România, de pes-te 40%, iar deficitul de cadre didactice calificate în învăţământul preuniversitar este de aproape 30.000 de persoane.

Este evident că reducerea deficitu-lui de personal didactic calificat nece-sită un angajament mult mai puternic, nu doar pentru a recruta şi forma noi cadre didactice, dar şi pentru a asigu-ra alocarea de resurse suficiente pentru menţinerea acestora la catedră.

În ciuda declaraţiilor politice, care recunosc importanţa cadrelor didac­­ tice pentru succesul generaţiilor vii­ toare,­ în foarte multe cazuri, profesia nu este valorizată. Este şi cazul Româ­­ niei, care întâmpină destul de multe dificultăţi în recrutarea cadrelor di­ dactice­ şi în menţinerea lor la catedră. Conform­ datelor Ministerului Educaţiei, numărul angajaţilor din învăţământ a intrat pe o pantă descendentă de mai bine de zece ani şi nu există nici un semn că această tendinţă îşi va schim-ba sensul. Mai mult, sunt diferite sondaje care arată că mai mult de o treime din-tre cadrele didactice sub vârsta de 35 de ani văd profesia didactică doar ca pe o opţiune pe termen scurt şi mediu.

Ne uităm cu „invidie” la rolul şi sta-tutul cadrului didactic din alte ţări mai dezvoltate. Însă acolo prestigiul profe­ siei de dascăl este susţinut de o politică coerentă, pe termen lung, privind re-sursa umană; personalul didactic este selectat dintre absolvenţii de vârf ai universităţilor, cei mai buni studenţi sunt încurajaţi să urmeze o carieră didacti-că şi li se oferă toate condiţiile materia-le pentru a profesa în condiţii decente. Cea mai importantă responsabilitate a cadrului didactic este să ofere instruire de înaltă calitate. Dar cadrele didacti-ce au şi drepturi, cum ar fi dreptul de a contribui la dezvoltarea politicilor edu-caţionale, dreptul la libertate profesio-nală, ca şi dreptul la condiţii de muncă decente şi la remunerare adecvată.

În acelaşi timp, Ziua Mondială a Educaţiei 2018 marchează a 70-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (1948), care înscrie educaţia printre drepturile fundamentale şi proclamă dreptul la învăţământ gratuit şi obligatoriu şi la un acces echitabil şi incluziv la educaţie pentru toţi copiii.

 

Sunt obiective generoase, dar care, odată asumate, trebuie să depăşeas-că stadiul declarativ. Avem nevoie de politici coerente, construite pe baza realităţilor sistemului educaţional; avem nevoie ca aceste politici să fie puse în practică pe termen lung, fără sinco-pe, fără cârpeli, fără reguli aberante, fără derapaje generate de orientarea politică a unui guvern sau a altuia! De „sănătatea” sistemului educaţional din-tr-o ţară depinde în mod direct starea întregii societăţi. Dacă nu înţelegem acest lucru esenţial, ne condamnăm la subdezvoltare pe noi, generaţiile pe care le educăm şi pe cele care vor veni după noi!

În numele şi în memoria celor care, acum 100 de ani, au dat totul pentru ca acest neam să poată dăinui între graniţele lui fireşti, facem apel la raţiunea tuturor factorilor de decizie din România: stopaţi derapajele din sistemul educaţional românesc, alocaţi resursele necesare unui sistem de învăţământ modern şi eficient, stabiliţi strategii realiste şi coerente de funcţionare şi dezvoltare a şcolii româneşti şi restabiliţi prestigiul social al profesiei de dascăl!

Dragi colegi, pentru eforturile şi dra-gostea de profesie pe care le dovediţi în fiecare zi petrecută între elevi, cele mai respectuase aprecieri şi toate gân-durile bune. La mulţi ani!. 

 
Pentru a putea adauga comentarii trebuie sa fiti autentificat!
 
Va aflati pe pagina : Eveniment  Mesajul presedintelui FSE SPIRU HARET, Marius Ovidiu NISTOR, cu ocazia actiunii Contributia educatiei la dezvoltarea Romaniei moderne