Educația pentru Toți – Activități și strategii pentru promovarea incluziunii în școala noastră

Prof. Bogdan Tudor

Mobilitate Erasmus, Inclusive Education for All, Creta (iulie 2024)

 

Incluziunea în școală este esențială pentru crearea unui mediu educațional echitabil, în care toți elevii pot învăța și se pot dezvolta armonios. Implementarea unor activități educaționale care să răspundă diverselor nevoi ale elevilor este crucială pentru succesul unei astfel de abordări. În vederea conturării profilului unei școli moderne, incluzive și responsabile față de semeni, activitățile și strategiile educaționale adaptate sunt instrumente-cheie pentru promovarea unui climat de acceptare și respect reciproc în clasă și dincolo de ea.

 

Incluziunea în educație nu este doar o practică pedagogică, ci un principiu fundamental care sprijină dezvoltarea integrală a elevilor. Studiile indică faptul că medii educaționale incluzive ajută la dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale elevilor, contribuind la o mai bună adaptare și colaborare în comunități diverse (Avramidis & Norwich, 2002). În plus, incluziunea ajută la prevenirea discriminării și promovează respectul pentru diversitate, aspecte esențiale într-o societate democratică.

 

Voi prezenta mai jos, câteva strategii pentru promovarea incluziunii în școală:

 

1. Adaptarea Curriculumului și metodelor didactice: Implementarea unui opțional la decizia școli, care răspunde nevoilor diverse ale elevilor este crucială. Aceasta implică adaptarea materialelor didactice și diversificarea metodelor de predare pentru a asigura accesibilitatea și relevanța învățării pentru fiecare elev.

 

2. Formarea și suportul cadrelor didactice: Profesori bine pregătiți sunt esențiali pentru succesul incluziunii. Este necesară oferirea de formare continuă pentru dezvoltarea abilităților în educația incluzivă și pentru implementarea de strategii de sprijin adecvate. Proiectele Erasmus, ca cel derulat de școala noastră, sunt o manieră concretă de acțiune în sensul formării și dezvoltării competențelor-cheie necesare profesorilor, pentru a pune în practică, la clasă, educația incluzivă.

 

3. Colaborarea cu părinții și comunitatea: Implicarea părinților și a comunității este esențială pentru succesul procesului educațional incluziv. O colaborare strânsă asigură sprijinul necesar și promovează o cultură de acceptare și susținere a diversității.

 

4. Evaluarea și ajustarea progresului în timp real: Monitorizarea constantă a progresului elevilor și adaptarea strategiilor educaționale în funcție de nevoile individuale sunt esențiale pentru asigurarea unui mediu de învățare eficient și echitabil (Fuchs & Fuchs, 2006).

 

În cele ce urmează, voi prezenta câteva propuneri de activități, menite să promoveze incluziunea în școala noastră:

 

1. Activități de învățare prin colaborare: Învățarea în grupuri mixte, care includ elevi cu diferite abilități și nevoi, promovează colaborarea și respectul reciproc. De exemplu, proiectele de grup sau activitățile de cercetare permit elevilor să își împărtășească cunoștințele și să își dezvolte abilități sociale. Aceste activități nu doar că ajută elevii să colaboreze, dar și să aprecieze diversitatea și să învețe unul de la celălalt, precum și să împărtășească din propriile experiențe (Johnson & Johnson, 2009).

Exemplu concret: Proiecte de grup

Elevii sunt organizați în grupuri diverse și li se oferă sarcini care implică cercetare și prezentare. Fiecare membru al grupului are un rol clar și contribuie în mod activ, încurajând colaborarea și respectul reciproc.

 

2. Adaptarea materialelor didactice: Pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor, este important să se adapteze materialele didactice. De exemplu, furnizarea de resurse educaționale în formate variate (audio, vizual, kinestezic) ajută elevii cu diferite stiluri de învățare și nevoi speciale să acceseze conținutul într-un mod care le este cel mai confortabil (Tomlinson, 2001). Activitățile interactive, cum ar fi jocurile educaționale și materialele vizuale, pot sprijini înțelegerea și implicarea elevilor.

 

Exemplu concret: Ateliere de învățare

Se pot organiza  ateliere de lucru care se concentrează pe tehnici de învățare diferite, cum ar fi utilizarea de materiale vizuale pentru elevii cu dificultăți de învățare. Aceste ateliere pot fi personalizate în funcție de nevoile elevilor și pot include activități interactive și practice.

 

3. Strategii de învățare personalizată: Implementarea strategiilor de învățare personalizată permite adaptarea activităților la nevoile specifice ale fiecărui elev. Planurile individualizate de învățare și sarcinile diferențiate asigură că fiecare elev lucrează la un nivel care corespunde abilităților și intereselor sale, facilitând astfel accesul echitabil la educație (Fuchs & Fuchs, 2006).

 

Exemplu concret: Jocuri de rol și simulări

Jocurile de rol pot fi folosite pentru a explora scenarii sociale și a dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor. Aceste activități pot ajuta elevii să înțeleagă perspective diferite și să practice comportamentele adecvate într-un mediu aflat mereu sub lupă.

 

4. Activități de dezvoltare emoțională și socială: Activitățile care vizează dezvoltarea abilităților sociale și emoționale sunt esențiale pentru crearea unui climat școlar inclusiv. Atelierele de formare a empatiei, sesiuni de consiliere și jocuri de rol pot ajuta elevii să își dezvolte abilități de comunicare, să rezolve conflictele și să gestioneze emoțiile într-un mod sănătos (Zins, Weissberg, Wang, & Walberg, 2004).

 

Exemplu concret: Sesiuni de consiliere și activități de reflecție

Este de dorit să se organizeze sesiuni regulate de consiliere și activități de reflecție, care permit elevilor să discute despre emoțiile și experiențele lor. Aceste sesiuni pot ajuta la consolidarea relațiilor interumane și la dezvoltarea unei comunități școlare incluzive.

 

Deși incluziunea aduce numeroase beneficii, implementarea acesteia se confruntă cu provocări precum resursele insuficiente și rezistența la schimbare. Pentru a depăși aceste obstacole, este important să se dezvolte politici educaționale care sprijină alocarea resurselor necesare și formarea cadrelor didactice, încurajând o cultură de acceptare și deschidere în școlii.

În concluzie, promovarea incluziunii în școala noastră prin activități educaționale bine gândite nu doar că sprijină dezvoltarea psiho-cognitivă a elevilor, dar contribuie și la crearea unui mediu de învățare pozitiv și care cultivă respectul reciproc și empatia. Activitățile de învățare bazate pe colaborare, adaptarea materialelor didactice, strategiile personalizate și dezvoltarea abilităților sociale sunt esențiale pentru succesul acestei abordări.

Mai mult, construirea unei școli incluzive nu este doar un obiectiv educațional, ci o necesitate pentru dezvoltarea unei societăți echitabile și coezive. Prin adaptarea curriculumului, formarea cadrelor didactice, implicarea părinților și a comunității și evaluarea continuă a progresului, școlile pot crea un mediu de învățare care sprijină toți elevii. Implementarea acestei viziuni necesită determinare și resurse, dar beneficiile pe termen lung sunt inestimabile pentru elevi și pentru întreaga comunitate.

 

Bibliografie

 

– Fuchs, D., & Fuchs, L. S. (2006). Introducere la Răspuns la intervenție: Ce, de ce și cât de validă este?/ Introduction to response to intervention: What, why, and how valid is it? Learning Disabilities Research & Practice, 21(2), 73-82.

– Johnson, D. W., & Johnson, R. T. (2009). An educational psychology success story: Social interdependence theory and cooperative learning. Educational Psychologist.

– Tomlinson, C. A. (2001). Cum să diferențiezi educația în clase mixte de abilități. ASCD.

– Zins, J. E., Weissberg, R. P., Wang, M. C., & Walberg, H. J. (2004). Construind succesul academic pe învățarea socio-emoțională: Ce spune cercetarea? Teachers College Press.