Prof. Tudor Ștefan Bogdan
Școala Gimnazială Ovid Densusianu, Făgăraș
Din punct de vedere sociologic și psihologic o societate are nevoie de 100 de ani pentru a se adapta unei inovații majore. Spre exemplu între apariția telefonului (1876) și apariția telefonului fără fir (1990) s-a derulat un proces tehnologic lent de 114 ani. În schimb, internetul este tehnologic și a avansat în viețile noastre cu o răspândire de doar 40 de ani. Elevii actuali s-au născut, au crescut și trăiesc în lumea digitală și sunt aşa-numiții elevi digitali.
Majoritatea profesorilor însă au crescut și s-au format într-o perioada cu totul diferită, în care smartphone-ul, xbox-ul etc. nu existau, iar singurele mijloace de informare erau cărțile, revistele, televizorul, video-ul etc. Acești profesori pot fi numiți profesori analogi.
Apare astfel o criză în învățământ între elevul digital și profesorul analog, care necesită aplicarea unor metode inovative în sistemul de învățământ. Astfel profesorii din zilele noastre trebuie să aibă două ipostaze, una de elev (în care învață utilizarea și aplicarea tehnicilor digitale) și una de profesor prin care îndrumă elevii pentru a reuși în viața profesională și în viața socială.
Până la formarea profesorilor proveniți din generația digitală și înlocuirea pe cale naturală a profesorilor analogi, este nevoie de o etapă de tranziție, în care să se îmbine metodele învățământului tradițional cu metodele învățământului bazat pe digitalizare.
În aceste condiții, ora tradițională în care elevul stă în bancă și ascultă profesorul, necesită schimbări majore, în care elevul să fie activ continuu, să fie permanent atras de și în activitățile educative, prin munca individuală, munca în grup, discuții libere, utilizarea mijloacelor digitale.
Strategiile didactice interactive, promovează o învățare activă, implică o colaborare susținută între elevi. Cadrul didactic plasează accentul nu pe rolul de difuzor de mesaje informaţionale, ci pe rolurile de organizator, facilitator și mediator al activităților didactice.
Rolul profesorului rămâne hotărâtor, însă renunțând la vechile practici educaționale rigide și uniforme, el devine organizator al unui mediu de învățare adaptat particularităților și nevoilor beneficiarilor, facilitând procesul învăţării şi dezvoltării competențelor. Proiectând și realizând activități de predare-învățare-evaluare bazate pe strategii didactice interactive, profesorul oferă elevilor multiple ocazii de a se implica în procesul propriei formări, de a-și exprima în mod liber ideile și de a le confrunta cu cele ale colegilor, de a-și dezvolta competențe metacognitive.