Special

Dezvoltarea limbajului la copilul școlar mic cu sindrom DOWN

Prof. Drnd.: Anghel Elisabeta Elena

Abstract

Acest studiu a examinat efectul dizabilității intelectuale asupra limbajului și psihomotricității  în sindromul Down. Copiii au fost testați, atât în ceea ce privește limbajul, pornind de la comprehensiune, emitere sunet, silabă și cuvânt, cât și teste de psihomotricitate care au vizat orientarea spațială, precum și elementele de motricitate fină și grosieră. Cei 74 de subiecți cu sindrom Down, în vârstă de 8-11 ani au fost testați atât în cabinetul logopedic cât și pe parcursul activităților de la clasă de către profesorul de psihopedagogie specială. Analiza la nivelul comprehensiunii dar și asocierii prin acționarea structurilor gândirii rezultă în legătura de necontestat a limbajului cu gândirea – cogniția superioară a inteligenței umane. Constatările, în ceea ce privește încercările de decodare parțială a sunetelor, sunt rezolvate la nivel de cuvânt fonologic, se poate concluziona că familiarizarea cu forma rostită a unui cuvânt nou poate ajuta copiii în achiziționarea cititului. Acest lucru poate fi deosebit de important pentru copiii cu Sindromul Down și alte grupuri de copii cu abilități slabe de decodare.

Sindromul Down a existat de la începutul omenirii, dar a fost descris știinţific în literatura de specialitate, abia în 1866 de către medicul englez John Langdon Down, denumindu-l idioţenie mongoloidă sau mongolism, în urma observațiilor realizate în instituții de boli mentale, referindu-se la asemănările superficiale existente între aceste persoane și rasa asiatică. Termenul este eronat, deoarece toți copiii afectați de acest sindrom, inclusiv cel din populațiile asiatice, prezintă aceleași aspecte fenotipice; în concluzie aceleași caracteristici observabile şi cuantificabile controlate de o genă.  Mulţi ani de-a rândul acești copii au beneficiat doar de îngrijire şi atenţie, deoarece specialiştii şi familiile lor credeau că toţi copiii şi adulţii cu sindrom Down sunt incapabili să învețe [2].

Sindromul Down sau monogolismul reprezintă o afecțiune permanentă în cadrul căreia o persoană se naște cu anumite trăsături fizice distincte, de exemplu facies aplatizat, gât scurt şi un grad de întârziere mintală (retard mental). Deşi sindromul Down este permanent, majoritatea pacienților pot duce o viață normală, activă. Beneficiind de îngrijire adecvată şi ajutorul de care au nevoie, copiii cu sindrom Down pot avea creştere şi dezvoltare spectaculoasă şi pot trăi până în jurul vârstei de 60 ani [3].

Sindromul Down (SD) este un tip de anomalie cromozomială care provoacă o serie de probleme fizice, simptome intelectuale şi clinice, care afectează indivizi de diferite rase, grupuri etnice și clasele socioeconomice. Deşi clinic prezentarea poate varia, este posibil de prezis modificări structurale ale sistemului nervos central, boli cardiace congenitale, imunodeficiență, tulburări metabolice, probleme gastrointestinale și de asemenea fenotipul fizic caracteristic, printre altele [3].

Modificările găsite în diferite zone de dezvoltare nu sunt întotdeauna proporționale deși fiecare zonă influențează și este influențată una de alta.  Astfel de modificări interferează direct cu exploatarea mediului, determinând o reducere crucială de stimuli și experiențe pentru dezvoltarea limbajului, cogniției și socializării.

Dezvoltarea cognitivă a copiilor cu SD pare a fi caracterizată prin diferențe între indivizi. Sunt de așteptat în principal, modificări ale abilităților motrice, datorită modificărilor neuroanatomice şi fiziologice care provoacă hipotonie musculară, dar toate acestea nu vor fi o piedică în dezvoltarea unor abilități și deprinderi în diverse domenii, cum ar fi industria ospitalității [5].

În opinia generală, vorbirea și dezvoltarea limbajului sunt absolut esențiale pentru dezvoltarea cognitivă a tuturor copiilor.  Prin urmare, dezvoltarea vocabularului este foarte importantă; numărul de cuvinte pe care un copil îl știe atunci când acesta intră la școală, va avea o influență semnificativă cu privire la progresele sale cognitive.  Limbajul contribuie la dezvoltarea gândirii și raționamentului; creierul uman are o abilitate remarcabilă de a învăța limba vorbită cu o ușurință uimitoare și apoi să utilizeze limbajul pentru activități mentale [1]. Gândirea, raționamentul și amintirea sunt de obicei efectuate în minte ca discursul tăcut. Rezultă așadar, că orice copil cu întârziere semnificativă în dobândirea limbajului va avea întârziate orice capacitatea de a folosi aceste procese cognitive. Deși întârziat, aproape toți copiii cu sindrom Down, vor folosi limbajul ca mijloc principal de comunicare. Utilizarea semnelor în primii ani de viață îi va ajuta să progreseze, dar pentru cei mai mulți copii semnele sunt folosite ca o punte pentru a vorbi,  nu de a reda un limbaj mimico-gestual [4].

În conformitate cu cele menționate, s-a analizat – pe parcursul unui an școlar, dezvoltarea limbajului la copii cu sindrom Down școlari mici prin aplicarea unor teste și probe cu importanță în depistarea tulburărilor de limbaj. S-au aplicat teste standardizate, dar metoda de bază a fost observarea pe parcursul unui an școlar, atât în activități sincron – prin intermediul activităților on line, cât și fizic în cabinete logopedice din școlile speciale.

În cele ce urmează se va prezenta o cercetare realizată pe un  lot de 74 de copii cu Sindrom Down, cu vârste cuprinse între 8-11 ani, școlarizați în învățământul special din Municipiul București. Subiecții au fost selectați în funcție de diagnosticul neuropsihiatric și genetic, realizat de către autoritățile specializate, diagnostic regăsit în dosarul de înscriere în învățământul special. Din totalul lotului de cercetare, 46 reprezintă numărul băieților, iar 28 reprezintă numărul fetelor. Repartizarea pe vârste este prezentată în tabelul de mai jos.

În baza obiectivului de cercetare: depistarea tulburării de vorbire a copiilor cu sindrom Down la nivelul de vârstă a școlarității mici, 8-11 ani, s-au aplicat următoarele teste și probe:

  • testul pentru evaluarea predispozițiilor lexice – Fayasse;
  • proba de vocabular Rey;
  • proba de evaluare a abilităților fonologice;
  • protocoalele de consemnare individuală și fișele de progres.

Se observă un grad ridicat de tulburare a lexiei la copiii cu sindrom Down. Testul pentru evaluarea predispozițiilor lexice – Fayasse se centrează pe depistarea posibilelor disfuncții și predispoziții lexice, urmărind dezvoltarea motrică și psihomotrică de la: urmărirea cu privirea până la  clasificare și seriere. Fayasse propune opt itemi principali, care sunt importanți în evaluarea actului lexic; fiecare item pornește de la un punctaj de 100%, diminuându-se proporțional cu lipsa realizării  unui sub-item.

La proba de vocabular Rey, se presupune asocierea de două elemente unei categorii indicată de cercetător, prin verbalizarea acestora. Acesta se adresează unei categorii de vârstă cuprinsă între 6 – 18 ani. Analiza la nivelul comprehensiunii dar și asocierii prin acționarea structurilor gândirii, rezultă în legătura de necontestat a limbajului cu gândirea – cogniția superioară a inteligenței umane.

Pentru o viziune de ansamblu asupra gradului de afectare a limbajului la copiii cu sindrom Down s-au adăugat rezultatele obținute în urma aplicării probei de vocabular Rey.

Copiii cu sindrom Down au de obicei, un profil inegal în ceea ce privește comportamentul social, abilitățile cognitive și dezvoltarea limbajului, neavând un profil de întârziere egal în toate domeniile, au un profil de puncte tari și puncte slabe. De exemplu, atât dezvoltarea socială cât și înțelegerea socială sunt de obicei puncte forte pentru copiii cu SD, în timp ce dezvoltarea limbajului vorbit reprezintă o slăbiciune. Există acum dovezi consistente că acești copii au un profil de discurs specific și întârziere în raport cu limba lor non-verbală și vârsta mentală. Există diferențe considerabile individuale în ratele de progres, dar profilul general specific este, de obicei evident pentru toți copiii cu sindromul Down.

Rezultatele obținute în urma aplicării probei de fonologie, vor completa tabloul afectării limbajului la copiii cu sindrom Down. Conștiința fonologică este un tip de cunoaștere metalingvistică, ce presupune abilitatea de a identifica și manipula segmentele limbajului oral, de la sunete, silabe, cuvinte la propoziții, precum și alte aspecte ale limbajului oral (cum ar fi rima) cu impact asupra semnificației cuvintelor. [Burlea, 2007]. Conștiința fonologică înglobează, astfel, noțiunea de auz fonematic și presupune  capacitatea de diferențiere auditivă a sunetelor, care face posibilă discriminarea lor în vorbire, capacitatea de a percepe fonemele în secvențialitatea producerii lor, dar și abilitatea de a înțelege că propozițiile sunt formate din cuvinte, cuvintele se pot despărți în silabe, cuvintele pot rima, pot începe sau se pot termina cu același sunet, cuvintele sunt formate din foneme distincte, fonemele pot fi manipulate după variate reguli, cu scopul obținerii altor cuvinte cu sens, prin eliminarea, adăugarea, inversarea sau substituirea unui fonem în cuvânt. Copiii cu SD au prezentat o performanță inferioară. Limba joacă un rol esențial în viața oricărui subiect.

În diferitele sale modalități, limbajul ajută la interacţiunea cu celălalt şi în inserţia socială dar și participarea la activități și practici sociale, printre alte. Astfel, studiind dezvoltarea limbajului copiilor cu SD, favorizează creşterea ştiinţifică a unei perioade importante care este supusă mai multor modificări intrinseci ale sindromului pentru a cultiva educațional, clinic și practicile sociale cu această populaţie. Din studiile la nivel național referitor la cunoștințele despre dezvoltarea limbajului în SD, s-au găsit studii, care au semnalat câteva implicații: Copiii cu SD au un deficit de dezvoltare de limbaj și simbolism, ca sistem de simboluri; cu toate acestea, există o evoluţie a acestor aspecte odată cu înaintarea în vârstă şi cu stimularea vorbirii, a limbajului. Prin urmare, logopedia timpurie este importantă pentru a favoriza optim dezvoltarea lingvistică și cognitivă. Există o predominanță a utilizării gesturilor în procesul de dezvoltare a limbajului, și preferință pentru utilizarea producţiilor gestuale în contexte atipice şi producţii verbale în contexte care sunt familiare copilului observat. Prin urmare, este importantă stimularea limbajului și promovarea multor tipuri de producţie lingvistică astfel încât subiectul cu SD să devină mai autonom și mai participativ comunicator în orice mediu în care intră.

Așadar, este necesar să se ajusteze activitatea dialogată pentru a garanta interacţiunea  copilului cu SD. Astfel, subiecții lor de interacțiune ar trebui să fie preocupați de acest lucru și să se gândească la strategii care facilitează acest proces.  Copiii cu SD au mai multe dificultăți de răspuns, în special la cereri verbale. Așadar, subiecții în interacțiune cu copilul cu SD ar trebui să folosească forme variate de comunicare, nu doar forme verbale, pentru a promova o mai bună înțelegere de către individul cu sindrom. Interacțiunea dintre familie și copilul cu SD tinde să nu se îmbunătățească odată cu avansarea în vârstă. Prin urmare, logopedul ar trebui să ghideze familiile copiilor cu SD, oferind subvenții explicite și instrucțiuni care favorizează îmbunătățirea relațiilor din familia copilului, interacţiunea şi continuitatea limbajului și a comunicării orale.

Bibliografie

  1. LIMA I. L.B, DELGADO I. C., CAVALCANTE M. C. B., Language development in Down syndrome: literature analysis, [citat la 05 noiembrie 2021], disponibil la https://www.researchgate.net/publication/321823180_Language_development_in_Down_syndrome_literature_analysis;
  2. BUCKLEY S., LE PREVOST P., Vorbire și limbaj terapie pentru copiii cu sindromul Down, [citat la 04 noiembrie 2021], disponibil la: https://xdocs.ro/doc/vorbire-i-limbaj-terapie-pentru-copiii-cu-sindromul-down-jvod1l6er7o6;
  3. MOLDOVAN I. I., Dezvoltarea neuropsihică și motorie a copilului cu sindrom Down, Universitatea de medicină și farmacie Târgu Mureș, Facultatea de medicină, Lucrare de licență, Târgu Mureș, 2016
  4. BURGOYNE K., DUFF F., SNOWLING M., BUCKLEY S., HULME C., Training phoneme blending skills in children with Down syndrome, în Child Language Teaching and Therapy 29(3) 273 – 290/ 2013, DOI:10.1177/0265659012474674;
  5. *** Nazarcea Grup, Fundația Special Olympics România, Asociația Sindrom Down București, Asociația Well România, Sindrom Down, [citat la 04 noiembrie 2021], disponibil la: https://shiftvieti.ro/wp-content/uploads/2019/03/Sindrom_Down.fin_.pdf;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.