Gimnazial

Învățământul preuniversitar de astăzi

Sorina-Dana Andrieș

                                                                                                Școala Gimnazială Jimbolia, Timiş

 

            Învățământul românesc a suferit unele crize în ultimele decenii. Datorită modernizării în mai toate domeniile de activitate, precum și datorită progresului tehnologic survenit, învățământul a trebuit la rândul său să țină pasul cu acest secol modern în care trăim. În acest sens s-a recurs la manuale alternative pentru ciclul gimnazial și liceal, organizat pe unități de învățare care să cuprindă un trunchi comun de informații, însă materia detaliată fiind diferită de la manual la manual. Astfel, manualele pentru limba română cuprind, per total, aceeași programă de bază, însă operele literare diferă. Probabil că ideea care a stat în spatele acestei modernizări era una bună, însă rezultatele lasă de dorit. Elevii care susțin examenele finale ale ciclului gimnazial sau liceal se confruntă adesea cu probleme în acest sens, ei neparcurgând la clasă unele opere specifice genului sau curentului literar. Astfel enunțul subiectului de examen trebuie să rămână destul de vag, pentru ca fiecare să poată face legătura cu genul sau opera literară studiată la clasă.

Programa din păcate nu a prea fost redusă substanțial, ci remodelată. În loc să ne bazăm pe viitor mai mult pe o învățare bazată în mare parte pe practică și nu doar pe teorie, așa cum era normal în contextul modern european, încă nu am reușit în cel de-al doilea deceniu al secolului XXI să renunțăm la practicile de învățare pe de rost și de redare a acestor conținuturi. Aici ar fi mult mai de folos ca elevii să fie încurajați în abordarea unei gândiri critice.

Nu este normal ca un elev de ciclu gimnazial să fie ocupat cu învățarea și rezolvarea temelor mai mult decât un muncitor care lucrează în 3 schimburi. Aceste fapte denotă clar și răspicat faptul că programa nu a fost regândită așa cum ar fi trebuit. După 7 sau 8 ore petrecute la școală, elevul sosește acasă și mai are de învățat, făcut teme cel puțin încă vreo 3 sau 4 ore zilnic. Atunci nu are rost să ne mirăm că deja de mici devin neinteresați de școală și de învățare. Normal ar fi să nu petreacă mai mult de 5 sau 6 ore la școală și doar o oră pentru rezolvarea temelor acasă. Lecția ar fi normal să fie nu doar predată bine și coerent la clasă, ci și învățată deja de către elev acolo, acasă el trebuind doar să citească notițele de la clasă, pentru a-și reîmprospăta conținutul ultimei lecții. Astfel ar fi în stare să dea randament și în ziua sau săptămâna următoare la clasă.

Cele mai mari lipsuri din învățământul nostru se oglindesc în predarea orelor de științe care decurg în mare parte la fel ca și acum 50 de ani. Fizica, biologia, chimia și geografia ar trebui să aibă loc cu experimente în săli adecvate, nu în sistem frontal unde cadrul didactic dictează de la catedră și elevul nici nu apucă să ia notițe coerente sau să înțeleagă. Școlile duc lipsă de fonduri pentru dotarea cu săli și materiale necesare unui învățământ modern.

Pe aceeași linie se încadrează și orele de educație fizică. Multe școli nici nu au măcar o sală de sport acoperită sau dotarea minimă cu materialele necesare. Ideal ar fi ca în cadrul acestor ore elevii să învețe și cum se manevrează anumite aparate de sport, pentru ca atunci când ajung la vârsta la care să meargă la sălile de fitness să știe cum trebuie să execute corect anumite exerciții, fără a fi în pericol de a suferi anumite leziuni. Deja din ciclul primar ar trebui să învețe fiecare copil să înoate, în cadrul orelor de sport din școală, nu prin cursuri plătite de părinți în timpul liber. Exemplele în acest sens ar putea continua la nesfârșit. În școlile occidentale se pune mult preț pe sport și învățarea practică, prin experimente și logică. Ar trebui să ne luăm un exemplu de la aceste școli, căci „mens sana in corpore sano”.

În fiecare școală primară ar trebui introdus modelul after-school, pentru părinții care nu au cu cine să lase copiii acasă, până sosesc ei de la serviciu. Acest sistem însă ar trebui să fie gratuit. Câteva cadre didactice ar trebui să fie de serviciu după masa și să ajute copiii la teme, să ofere activități de workshop-uri și de organizare a timpului liber.

Dar de ce să visăm la un învățământ modern, adecvat secolului în care trăim dacă unele școli nu sunt nici măcar dotate cu unități sanitare corespunzătoare, nu beneficiază de încălzire, ferestre care să se închidă etc.?

Din păcate la noi reforma începe mereu din capătul cel mai nesemnificativ, așa de ochii lumii. Cum este posibil ca în clasa a V-a să înveți la orele de TIC lucruri sofisticate, precum crearea unei pagini web, dar să nici nu ai habar despre cum se tehnoredactează un text în Word sau cum să-ți protejezi calculatorul personal de erori de sistem sau erori de funcționare. Este păcat, deoarece copiii sunt generația viitoare pe care ar trebui să se bazeze o societate sănătoasă din punct de vedere fizic și intelectual. Ei ar trebui să devină marii critici și persoanele care schimbă modul de gândire învechit al societății. Ei ar trebui să fie cei care vor găsi soluții fezabile la problemele societății în care trăiesc!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *