Gimnazial Liceal Preșcolar Primar

Oul pascal – de la tradiție la cunoașterea științifică

Profesor Radu Suzana-Maria

cu elevii clasei IX D – Tehnician în hotelărie

Liceul Tehnologic „Electromureș” Târgu Mureș

            Ideea realizării acestei lucrări, s-a născut din dorinţa de cunoaștere a tradițiilor, dar, în egală măsură, s-a dorit crearea unei situații concrete, prin care să  conștientizăm modalitatea în care se produce  coroborarea cunoștințelor dobândite prin intermediul diverselor discipline, pentru realizarea unei anumite tematici.

Prezentarea, indică modalităţile prin care reunite într-o temă, conţinuturile sunt interconectate cu scopul de a dobândi o viziune integrată asupra subiectului.

Tema lucrării este complexă, deoarece presupune o abordare transdisciplinară a conținutului, granițele disciplinelor sunt dizolvate, noțiunile se întrepătrund și transcend dincolo de acestea, iar adevărul este relevat, fără fragmentări, în integritatea sa. Datorită complexității temei, s-a impus scindarea în subteme, care acum, la final, au fost reunite armonios. Subtemele proiectului sunt:

  • Curcubeul culorilor;
  • Coloranții sintetici și naturali;
  • Tradiții și obiceiuri pascale;

După cum sugerează și titlurile subtemelor, proiectul  sintetizează cunoştinţe din cadrul mai multor discipline, aparținând unor arii curriculare diferite: fizică; chimie; biologie; religie; tehnologia informațiilor și comunicării. Astfel, la nivelul unității școlare a fost înființat un atelier de cercetare transdisciplinară, în cadrul căruia elevii din clasa a IX-a D, calificarea profesională Tehnician în hotelărie, am conlucrat, sub îndrumarea mea, pentru obținerea produsului final.

Activităţile practice au fost realizate la domiciliul elevilor.

Primul pas în elaborarea finală a proiectului, a constat în redactarea de către fiecare grupă a conținuturilor adecvate subtemei arondate, după care, liderii de grupe au conceput împreună, pe baza acestora, forma finală a proiectului. Astfel, aceștia au selectat din conținuturile avute la dispoziție informații pe care le-au armonizat și le-au reunit într-o manieră atractivă și coerentă, în forma care  reprezintă proiectul final.

Următorul pas a fost acela de planificare a activităților, ceea ce a presupus:  realizarea unui plan de acţiune pentru derularea optimă a proiectului; planificarea resurselor; distribuirea de sarcini clare; constituirea  grupurilor de lucru pentru fiecare parte componentă a proiectului; alegerea metodele utilizate şi stabilirea modului de lucru; stabilirea etapelor de desfășurare a activităților; decizii asupra unei structuri comune în abordarea subtemelor; indicarea unor repere care să permită realizarea de produse cu aspect unitar; strategia de integrare a conţinuturilor specifice fiecărui grup în proiectul final.

,,CURCUBEUL CULORILOR”

CULOAREA

Culorile, reprezintă o varietate de feluri în care energia este transformată în lumina vizibilă, pentru a ne colora lumea.

Se numește culoare, percepția de către ochi a uneia sau a mai multor lungimi de undă. Culoarea, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă. Din punct de vedere fizic, spectrul vizual este compus din unde între UV (ultra violet) şi IR (infraroşu), adică undeva între 400 şi 700 nm. Culorile pure (monocromatice) vizibile, sunt:

 

Ochiul uman, simte acest spectru de lumină, folosind o combinaţie de celule de tip conuri şi bastonaşe. Ochiul uman percepe culoarea sub forma unui amestec de trei componente:
R-ROŞU(RED); G-VERDE(GREEN); B-ALBASTRU (BLUE)

Lumina produsă de o sursă luminoasă este, un amestec de radiații monocromatice. Lumina albă pură este percepută ca fără culoare şi conţinând toate culorile din spectrul vizual. Când lumina albă loveşte un obiect, el blochează selectiv câteva culori şi reflectă restul care au mai rămas; numai culorile reflectate oferă senzaţia observatorului de culoare.

Descompunerea spectrală a luminii, constă în separarea individuală a fiecărei componente monocromatice și poate fi realizată utilizând dispersia luminii, prin trecerea acesteia prin prisma optică.

Rezultatul acestei descompuneri este spectrul, numit astfel de către Isaac Newton. Un fenomen similar are loc în cazul curcubeului. Teoriile moderne ale culorii pleacă de la observatia lui Newton, că, lumina alba conţine toate culorile vizibile: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.

MODELE DE CULOARE  –  Sistemele RGB şi CMYK

Ambele sisteme au la bază 3 culori primare, din amestecul cărora, rezultă toate celelalte culori. RGB (Red, Green, Blue) are la bază culorile roşu, verde şi albastru. CMYK (Cyan, Magenta, Yellow, Key Black) are la bază culorile cyan, magenta şi galben. Prin amestecul culorilor primare, două câte două, din fiecare sistem, se obţin pe rând, culorile primare din celălalt sistem:

 

Red + Green = Yellow

Red + Blue = Magenta

Green + Blue = Cyan

Cyan + Magenta = Blue

Cyan + Yellow = Green

Magenta + Yellow = Red

 

 

În modelul RGB, prin amestecul celor trei culori primare se obţine alb, pe când în modelul CMYK prin amestecul celor trei culori culori primare se obţine negru. Albul reprezintă prezența totală a culorii, negrul, absența totală a culorii.

CULORILE FENOMENELOR NATURALE

Curcubeul – spectru de forma unui arc colorat, se produce când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă  şi apare în special după ploaie. Arcul multicolor are întreaga gamă a spectrului, de la roșu în exteriorul arcului la violet în interior, iar trecerea de la o culoare la alta se face continuu.

Curcubeele apar şi în alte condiții, cu orice altă sursă de lumină în loc de soare şi cu picături de alte lichide ori obiecte transparente, diamante, etc. De exemplu, norii iridescenţi, sau curcubeul de foc, este numele dat unui fenomen meteo extraordinar care are loc atunci când picăturile de apă de dimensiuni uniforme, grupate într-un nor, difractă lumina, o separară pe mai multe lungimi de undă, sau culori.

Efectul vizual este similar cu cel al curcubeului, iar culoarea percepută de observator se schimbă în funcţie de poziţia lui faţă de soare şi de nori. Fenomenul se produce rar, când o furtună împinge aerul printr-un strat mai umed, în partea superioară a atmosferei şi se produc cristale de gheaţă care difractă lumina.

ROLUL PRESIUNII

Pentru a-şi realiza activitatea practică de vopsire a ouălor cu coloranți naturali sau artificiali, am oferit sprijin în orele de chimie.

Mulți v-ați întrebat, probabil, cum se golește un ou de conținut, fără a-l sparge. Vă explicăm, în cele ce urmează.

Avem nevoie de: un ou, un ac mare și un bol.

După ce se spală oul foarte bine, pentru degresare, practicăm două orificii, prin străpungerea lui cu acul (prin mișcări circulare), în partea superioară și inferioară. Apoi, înțepăm conținutul de mai multe ori, pentru a sparge gălbenușul. Efectuăm toate acestea cu mare grijă, pentru a nu sparge coaja oului.

Mai apoi, ținem oul deasupra bolului și suflăm puternic prin orificiul superior. Oul se va goli de conținut. Explicația este foarte simplă: conținutul oului este evacuat datorită diferenței de presiune create (de la presiune mare la presiune mică).

După ce îl spălăm,  pentru îndepărtarea urmelor de gălbenuș, este gata pentru vopsit. 

STRUCTURA ȘI COMPOZIȚIA CHIMICĂ A OULUI

Oul prezintă în structura sa, următoarele componente:

  • Gălbenuşul: reprezintă 35 % din conţinutul oului; este învelit cu membrana vitelină.
  • Albușul: reprezintă 51 % din conţinutul oului, fiind constituit dintr-o masă transparenţă, coloidală, elastică şi uşor mobilă.
  • Membranele cochilifere sunt în număr de două: una internă care este mai groasă şi îmbracă albusul şi una externă, mai subţire, care căptuşeşte faţă internă a cojii oului. Între cele două membrane se formează camera de aer, a cărei înălţime creşte pe măsură ce oul se învecheşte şi pierde din apă.
  • Coajă oului reprezintă 10 % din greutatea oului. Formată din carbonat de calciu, reprezintă numeroşi pori, prin care se face schimbul de aer, vapori de apă, gaze cu mediul exterior.
  • Cuticulă: este o peliculă foarte subţire, situată la suprafața oului, formată prin uscarea substanţelor mucoide antrenate din oviductul păsării. Aceasta are rol protector, împiedicând evaporarea sau pătrunderea microorganismelor în ou. Când această pelicula este îndepărtată prin ştergere sau spălare, ouăle sunt expuse mai uşor alterării.

CALITĂȚILE NUTRITIVE ALE OULUI

Oul este bogat în proteine cu valoare biologică înaltă și vitamine. Albușul – o soluție de albumine, (ovoalbumina) conține toți aminoacizii esențiali necesari organismului – și în special cantități crescute de tirozina, triptofan și lizina – atât de bine proporționați, încât valoarea biologică a proteinelor din ou este considerată 100%. Albușul nu conține grăsimi și colesterol. Principala proteină a gălbenușului este ovovitelina. Gălbenușul este și sursă importantă de fosfolipide.

Oul crud nu trebuie consumat ca atare, deoarece este frecvent contaminat microbiologic.

COLORANȚI SINTETICI ȘI NATURALI

Culoarea este o proprietate a materialelor. Noțiunea de colorant este indispensabil legată de culoare. Un colorant este o substanță naturală sau obținută prin sinteză chimică, care are culoare proprie, și care are proprietatea de a colora substraturile pe care este aplicată (textile, ceramică, piele, hârtie etc.).

Pentru ca o moleculă organică să posede o culoare proprie bine definită, ea trebuie să includă în structura sa grupe de atomi numite grupe cromofore.

            Pigmentul este o moleculă sau macromoleculă insolubilă, ce are proprietatea să absoarbă unde cu lungimi specifice. Pigmentul deci, are o anumită culoare specifică, pe care o transmite celulelor, țesuturilor, materialelor, ce conțin pigmentul dat.

Dacă foarte mulți coloranți naturali erau cunoscuți încă din antichitate: indigoul, șofranul, purpura, primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obținut de William Henry Perkin în 1856, prin oxidarea anilinei cu bicromat de potasiu.

Marea majoritate a coloranților folsiți în prezent în practică pentru vopsiri, sunt compuși de sintezã. Aceștia sunt performanți, atât sub aspectul paletei coloristice cât și al rezistențelor la agenții  exteriori: lumină , umiditate, gaze industriale, spălare si altele. Coloranții folosiți în vopsirea textilelor, sunt cei care se dizolvă în apă și care pot vopsi în mod direct fibrele, în baie neutră ori slab alcalină. În cazul lânii și al mătăsii artificiale se utilizează coloranți acizi, pentru că dau culori mai rezistente.

DE CE PUTEM SĂ VOPSIM SAU SĂ COLORĂM UN OU?

Putem să colorăm coajă de ou deoarece această are aderenţă. Aderenţa este forţa care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. Lucrurile lucioase nu au aderenţă deloc, sau au o aderenţă mică.

 

COLORANȚI NATURALI

Coloranţii naturali sunt substanţe organice naturale care au culoare proprie şi care au proprietatea de a colora substraturile pe care sunt aplicaţi.

Un colorant nu trebuie să fie toxic sau cancerigen, la anumite niveluri de utilizare. Nu trebuie să imprime gust sau miros particular, trebuie să fie stabil la lumina, atunci când este introdus în produs.

Culoarea este proprietatea substanţelor de a absorbi şi a reflectă selectiv cele  şapte culori fundamentale ale luminii albe. (ROGVAIV)

Unul dintre cei mai vechi coloranţi naturali, folosit în antichitate este purpura antică, de culoarea roşie, fiind extrasă din anumite specii de melci marini. Pentru 1 gram de colorant erau necesari 10.000 de melci.

REȚETE DE COLORARE NATURALĂ A OUĂLOR

Am vopsit ouăle cu ajutorul grupei de fizică, cărora le mulțumim pentru ajutorul acordat în golirea şi pregătirea ouălor pentru vopsire.

După această etapă, am spălat ouăle, pentru a le degresa  şi culoarea să prindă mai bine.

Prepararea vopselii naturale:

Am tăiat frunzele şi le-am pus într-un mixer alături de o cană de 450 ml de apă. Conţinutul l-am pus într-un recipient împreună cu 2 linguri de oţet. Astfel culoarea se va prinde mai bine. Am introdus ouăle în vopseaua obţinută, timpul diferă de nuanţă dorită. După ce au stat în vopsea, culoarea a intrat în pigmentul cojii şi astfel am obţinut  nuanţă frumoasă.

Pentru a obţine anumite culori se pot folosit:

  • coji de ceapă roşie pentru culoarea maro-roşcat;
  • coji de ceapă albă și grepfrut pentru galben;
  • urzici pentru culoarea verde;
  • varză roşie pentru albastru;
  • sfeclă roşie pentru culoarea roz.

CUM COLORĂM OUĂLE

Pentru a obţine aceste culori se pot folosit coloranţii artificiali: albastru de metil şi soluţie roşu castelani.

De la farmacie se  cumpără ace pentru injecţii. Cu o lingură de lemn se lovește acul poziționat pe ou, până acesta se găurește. S-a găurit oul în ambele capete. Cu o scobitoare se fac găurile mai mari, pentru a putea sparge gălbenuşul. Se ia apoi un pai şi se suflă prin una dintre găuri, evacuând conținutul oului, rămânând doar coaja. Se spăl ouăle, apoi se înfig beţe de frigărui în găuri şi se îmbibă ouăle în coloranţi, ţinând de beţe.

OBȚINEREA OUĂLOR MARMORATE

Se folosește albastru de metilen, o sticluţă (de la farmacie), pentru 20 de ouă.

  • Se spală oul cu detergent de vase, pentru degresare.
  • Se taie coji de ceapă roşie şi albă, câte 3,4 buc. din fiecare (sau mai multe).
  • Se taie iarbă subţire (lungă), în bucăţi de 1-2 cm.
  • Se udă oul (să se poată lipi de el cojile) şi se introduce în ciorap împrejmuit de frunze.
  • Se pune soluţia în apă şi fierb 7-8 minute.
  • Se desfac călduţe.
  • Dacă oul este alb, iese turcoaz, dacă e mai închis la culoare va ieși verde.

Rezultatele activității elevilor:

 TRADIȚII ȘI OBICEIURI PASCALE

 

Tradiţia este cea care îmbracă sufletul, pentru a sărbători înnoirea lăuntrică. Dar, toate aceste înţelesuri se pierd dacă nu avem grijă de tradiţie, sufletul nostru devenind mai sărac. Rebreanu spunea că “tradiţia adevărată e singura merinde sufletească”.

Tradiţia este raportul dintre sine şi absolut. Prin ea, ne amintim de noi înşine. Este un fir de continuitate între noi şi rădăcinile noastre cele mai profunde, o sevă pe care încă o avem şi pe care riscăm să o pierdem dacă ne vom uita rădăcinile. Binele conservat prin tradiţie este cel al moralităţii, al distincţiei dintre bine şi rău, mai clare decât ar putea-o face orice altă învăţătură

SIMBOLISTICA OUĂLOR DE PAȘTI

Omul e ca oul”. Iată exprimată, cât se poate de concis, perisabilitatea vieţii materiale a omului. Pe de altă parte, pe vremuri, se mai putea auzi şi urarea „Frumos și sănătos ca un ou roşu de Paşti”, urare care ne arată statutul special al oului.

Simbol al începutului tuturor lucrurilor, al originii şi regăsirii vieţii, oul apare în multe mitologii ale lumii ca un ou primordial, sursă a tot şi a toate. Nu întâmplător, oul este asociat adesea cu soarele, primele culori în care a fost „îmbrăcat” fiind galbenul (soarele pe boltă) şi roşul (astrul zilei la răsărit şi la apus). De altfel, etnologii au convenit că trei sunt marile arhetipuri ale creaţiei: lutul, aluatul şi …oul.

Simbolistica ouălor de Paşti trebuie căutată înainte de naşterea lui Hristos, în timpuri străvechi. Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creaţiei, fecundităţii, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos. După Hristos, ouăle au avut o însemnătate mai importantă în sens creștinesc, deoarece semnifică creativitate și este simbolul Învierii Mântuitorului. O legendă spune că Maria Magdalena i s-a prezentat împăratului Tiberiu cu un ou roșu și i s-a adresat cu ,,Hristos a Înviat!”. O altă legendă ne spune că în momentul răstignirii lui Iisus Hristos, Maria Magdalena, a așezat un coș cu ouă la picioarele Lui, iar sângele acestuia a curs peste ouă făcându-le roșii. O altă relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi”.

Culoarea roşie cu care le vopsesc creştinii la Paşti, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar şi sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii. În fapt, aceste legende ne transmit până azi că în spatele Domnului Hristos putem vedea divinitatea precreştină care, la ciocnitul sau spartul ouălor în noaptea Învierii, moare şi renaşte în preajma echinocţiului de primăvară. Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinității primordiale.

În noaptea de Înviere, fiecare credincios poartă în mână o lumânare, pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului.

Puţini dintre noi mai ştim aceste lucruri. Din moment ce nu s-au pierdut de tot, credem că e bine. Cert este că, aidoma ca în multe alte domenii ale moştenirii tradiţionale, continuă să supravieţuiască oul roşu, încondeiat sau închistrit. În satele noastre, încă, nu e de conceput Paştele fără ouă roşii; nu ştim dacă motivaţia vine din credinţa potrivit căreia atunci când nu se vor mai face ouă roşii va fi sfârşitul lumii, important e că o tradiţie străveche e păstrată aproape nealterată, ajutându-ne să putem spune cu emoţie, atunci când ciocnim cu cei dragi un ou roşu, „Hristos a înviat” şi să auzim, cu aceeaşi emoţie, invariabilul răspuns „Adevărat a înviat”!

TRADIȚII PASCALE STRĂVECHI

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină după Crăciun. Sărbătoarea Paştelui păstrează o serie de tradiţii şi obiceiuri care diferă de la regiune la regiune. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor şi este încă practicat mai ales la popoarele Europei şi Asiei. Spre deosebire de alte ţări ale Europei, unde obiceiul s-a restrâns sau a dispărut, la români a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolică motivelor şi perfecţiunea realizării.

La noi în țară există foarte multe tradiții legate de această sărbătoare a Învierii Domnului. La sate, oamenii păstrează cojile de ouă și le îngroapă sub pământ în locurile unde se va lucra acesta, pentru a fi roditor. În dimineața de Paște, oamenii se spală pe față cu apă nouă în care a fost pus un ou roșu, în speranța ca până la Paștele următor să aibă parte de sănatate și frumusețe. În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor.

În Bucovina, oul este apărător de diavol, care se spune că va apărea atunci când oamenii vor înceta să colinde și să vopsească ouăle roșii.

Pentru oamenii de altădată, unul din momentele trăite cu cea mai mare intensitate era Noaptea Sfântă a Învierii, în noaptea aceasta desfăşurându-se o mulţime de datini şi obiceiuri, mai mult sau mai puţin legate de Învierea Domnului. Se consideră că după o perioadă de instaurarea chiar a haosului, atunci când trupul lui Hristos a fost în mormânt, acum se reinstituie ordinea şi echilibrul în lume.

Când se înnopta afară, prin curţile bisericilor se aprindeau focuri mari, oamenii spunând că aşa se păzeşte Paştele; alţii stăteau acolo pentru a vedea comori arzând şi cum se deschid cerurile. În fapt, focurile acestea, ca şi cele făcute pe dealurile mari din preajma satelor, aveau menirea de a ajuta soarele să urce cât mai mult pe bolta cerească, să dea cât mai multă lumină şi căldură.  Prin unele locuri, toaca, despre care se spunea că ţine la distanţă duhurile rele, era luată de la biserică şi dusă de nişte flăcăi la cimitir; aici trebuia bine păzită, altfel paznicii trebuiau să dea un mare ospăţ în cinstea celor care ar fi reuşit să le-o fure. La miezul nopţii se trăgeau câteva focuri cu puşca, acest obicei amintind că, pe vremuri, Anul Nou se sărbătorea primăvara. Când auzeau acest semnal, oamenii se trezeau, având grijă să calce pe un aşternut, altfel credeau că îi vor ustura tălpile peste vară. Despre cei care, sănătoşi fiind, nu vroiau să meargă la Înviere, se spunea că se vor îmbolnăvi şi vor fi în nevoi până la Paştele următor; copiii născuţi în această noapte deosebită şi în Săptămână Luminată erau consideraţi norocoşi.

Coşul cu pască şi cu alte obiecte era dus la biserică de capul familiei; în acest coş se puneau, uneori, şi fundul pantalonilor unui bărbat, resteiele de la plug şi o bucată din cămaşa unei fete, toate fiind, se zice, bune de leac.

În biserică, când preotul spunea prima dată „Hristos a Înviat” fetele bătrâne ziceau repede „Eu să joc înainte”, sperând să fie jucate la hore şi să se mărite odată şi ele. Vânătorii şi pescarii răspundeau la „Hristos a Înviat” cu „Vânat (peşte) prind”. Fiecare, nu-i aşa, cu cel durea mai tare! Unele fete mari, veneau la biserică cu un ou roşu în sân, crezând că vor fi roşii în obraji, în timp ce altele lipeau coji de ouă roşii pe la uşile caselor, asta în speranţa că le vor călca pragul peţitorii mai degrabă.

Spre dimineaţă, oamenii prindeau a veni spre case cu lumânările aprinse, prima oprire fiind în grajd, aici atingând capul vitelor cu blidul unde se afla pasca. Apoi, în casă, se gusta câte puţin din alimentele sfinţite. Înainte sau la sfârşitul mesei, bărbatul ciocnea un ou roşu cu nevasta, apoi cu copiii, la urmă ciocnind fiecare cu cine vroia. Făcând aşa, credeau că se vor întâlni pe lumea cealaltă. Cei care vroiau să fie rumeni în obraji, îşi frecau obrajii cu oul roşu pe care urmau să-l mănânce.

Bucuroşi că au mai fost părtaşi încă o dată la Învierea Domnului, oamenii se culcau liniştiţi; dacă se întâmpla cuiva să moară în somn se ştia că acela va merge direct în rai, oricât de multe păcate ar fi avut, deoarece se spunea că din Noaptea Învierii şi până la Rusalii raiul este deschis, iar iadul încuiat.

Îndeobşte, prima zi a Paştelui era rezervată reculegerii şi odihnei, numai tinerii adunându-se în curtea bisericii, băieţii cu ouă roşii, iar fetele cu ouă roşii şi cu pască; aici se trăgeau într-una clopotele şi se bătea toaca, anunţându-se astfel bucuria Învierii Domnului. Toţi ai casei se spălau într-un lighean în care, pe lângă apă, se mai aflau un ou roşu, câţiva bănuţi de argint şi un fir de busuioc. Prin unele locuri, copiii umblau cu „de-a oulia” pe la case, adunând multe şi frumoase ouă. Îndeobşte, se mâncau ouă roşii pentru ca oamenii să fie sănătoşi ca oul. În această zi ouăle se ciocneau numai „cap cu cap”, cel mai în vârstă fiind acela care ciocneşte şi spune „Hristos a Înviat”. Potrivit unei credinţe vechi, al cui ou se va sparge primul acela va muri mai întâi; cel cu oul spart trebuia să i-l dea celuilalt; e adevărat că unii mai lacomi umblau şi cu ouă de pichere sau de lemn, însă erau degrabă prinşi şi pedepsiţi. Din oul colorat mai întâi în Săptămâna Mare mâncau toţi copiii casei în prima zi a Paştelui, găoacea, în care se punea aluat din făină de grâu, păstrându-se pe grindă, fiind, se spune, bună de noroc. Potrivit tradiţiei, a doua zi de Paşti e voie să se ciocnească ouăle roşii şi „cap cu dos”, a treia zi fiind permisă şi ciocnirea „dos cu dos”, precum şi „coastă cu coastă”.

Cât de departe suntem, cei mai mulţi dintre noi, de acele vremuri şi de acei oameni, nimeni alţii decât moşii şi strămoşii noştri, atunci când, aproape de miezul acestei nopţi sfinte, ne ducem într-o plimbare scurtă până la cea mai apropiată biserică pentru a „lua lumină”, iar mai apoi, grăbiţi, ne întoarcem acasă, ignorând aceste minunate tradiții!

CONCLUZII

Desfășurând acest tip de activitate, am consolidat atitudinile pozitive faţă de munca de documentare și investigare, am sporit interesul pentru cunoașterea tradițiilor, am valorificat creativitatea, am identificat interdependențe nebănuite și am format noi deprinderi.

Aspectele esenţiale urmărite, cuprinse în fiecare subtemă desfăşurată, metodele şi procedeele folosite au  dinamizat  şi au stârnit  mult interes, contribuind direct la formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi, prin munca în echipă. Pe parcursul derulării proiectului, membrii grupelor au colaborat, având un schimb intens de idei, oferind soluții practice de rezolvare.

Este lesne de observat că, aplicarea acestei metode aduce beneficii atât elevilor, cât și profesorilor.

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Culoare

lumina-si-culoarea-in-natura-si-in-viata_56567.html

http://graphic-design.vixel.ro/blog/?p=17

www.didactic.ro/files/13/modul5_.ppt

http://www.e-learn.ro/tutorial/fotografie/perceptia-umana-a-culorilor/132/1/161.htm

https://chemistrywork.wordpress.com/2012/06/10/coloranti-naturali-si-sintetici-vopselele/

http://www.creeaza.com/familie/alimentatie-nutritie/Ouale-Structura-si-compozitia-235.php

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/ouale-rosii-traditie-semnificatii-68750.html

https://www.mesteri-populari.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=146:ou-incondeiate&catid=49:etnografie&Itemid=65

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pictur%C4%83#Tehnici_importante

http://ziarulunirea.ro/obiceiuri-traditii-si-superstitii-romanesti-de-paste-credinte-si-superstitii-de-paste-257440/

Motivul oului de Paşti, în arta populară românească

https://www.prostemcell.ro/9-religie-si-credinta-ortodoxa/5-simboluri-crestine-de-paste.html

Oul de Paşte, simbol al vieţii şi al renaşterii

http://lacasuriortodoxe.over-blog.com/article-29894353.html

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *