Fără categorie Gimnazial Liceal Primar

Rolul evaluării didactice în lecția de educație fizică și sport

PARSEGHIAN ANDREEA

PROFESOR EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LICEUL TEORETIC ”TUDOR ARGHEZI” CRAIOVA

 

Esenţa educaţiei fizice o constituie mişcarea umană pusă în slujba îmbunătăţirii condiţiei fizice şi mentale a oamenilor, a dezvoltării fizice armonioase şi întreţinerii stării de sănătate. Întrucât mişcarea umană, sau motricitatea omului este reprezentată de totalitatea actelor şi acţiunilor motrice, desfăşurate de om cu scopul de întreţinere a relaţiilor cu mediul natural şi social, educaţia pentru mişcare reprezintă nu numai o necesitate, ci chiar o condiţie a existenţei umane. Activitatea de educaţie fizică trebuie privită, astfel, ca o necesitate personală a omului, alături de alimentaţie, îmbrăcăminte, învăţătură, apă, soare, relaţii umane, spaţiu de locuit etc.

Maxima latină, „Mens sana in corpore sano” („Minte sănătoasă în corp sănătos”), exprimă pe deplin importanța educației fizice.
Numeroși oameni luminași ai timpului, din Antichitate și până în zilele noastre, au susținut importanța educației fizice și sportului în școală și în viața omului.

Evaluarea reprezintă o componentă stabilă a procesului de învățământ, având preponderent un rol regulator, atât pentru activitatea de instruire a elevilor, cât și pentru îmbunătățirea strategiilor didactice. În ceea ce privește evaluarea în lecțiile de educație fizică, putem spune ca aceasta are un rol esențial.

Evaluarea are mai multe funcții și anume:

  1. Funcția de constatare dacă o activitate s-a desfășurat în condiții optime, sau în alt fel de condiții.
  2. Funcția de informare asupra stadiului și evoluției pregătirii subiecților.
  3. Funcția de diagnosticare a cauzelor care au condus, eventual, la o eficiență necorespunzătoare a acțiunilor.
  4. Funcția de prognosticare asupra evoluției viitoare a elevilor și de sugestii privind optimizarea procesului instructiv-educativ.
  5. Funcția pedagogică, în perspectiva subiectului și conducătorului procesului instructiv-educativ, pentru a ști ce au făcut și ce au realizat.

În ceea ce privește formele evaluării, vorbim de următoarele: evaluarea predicativă (inițială), evaluarea continuă (curentă) și evaluarea sumativă (finală).

Evaluarea predicativă se realizează pentru elevii și clasele începutului de ciclu sau la clasele unde profesorul de educație fizică predă pentru prima oară și nu beneficiază de rezultatele probelor din anul precedent, care să-i permită cunoaăterea posibilităților colectivului de elevi. Rezultatele probelor vor fi valorificate în elaborarea sistemului de planificare, care poate modifica scara de notare a elevilor, stabilită inițial de profesor.

Evaluarea continuă se face prin verificări sistematice pe parcursul programului de instruire, pe secvențe mai mici, având drept scop cunoașterea gradului de însușire de către elevi a elementelor predate, putându-se finaliza cu notare. Utilitatea evaluării curente și valorificarea ei se regăsesc în analiza pe care o face profesorul, privind modul de organizare, a metodelor și sistemelor de activități din etapele următoare.

Evaluarea sumativă se utilizează la probele de control care necesită o perioadă mai lungă de pregătire și cu un grad ridicat de dificultate, cum sunt alergarea de rezistență, jocul sportiv. Se finalizează, de regulă, cu notarea elevilor.

Evaluarea în lecția de educație fizică presupune 3 faze: verificarea, aprecierea și notarea.

Verificarea este procesul prin care subiectul execută o probă și este notat în funcție de baremele care exprimă scala valorică de efectuare a probei. În educație fizică, predomină verificarea practică, care urmărește identificarea capacității de aplicare a ceea ce se dobândește sau se dezvoltă în procesul instructiv-educativ.

Aprecierea constă în reflectarea realității în conștiința profesorului. Se utilizează atât aprecierea verbală, care este curentă, cu rol de feed-back pentru orice exersare a elevilor, dar și utilizarea de note sau calificative. Aprecierea este condiționată de natura probei la care este verificat elevul. Dacă probele sunt măsurabile, aprecierea este obiectivă și presupune efort mic. Dacă probele nu sunt măsurabile, aprecierea poate să capete influențe subiective, depinde de competența profesională, experiența didactică, nivelul de cunoaștere al modelului educației fizice și sportului.

Notarea este rezultatul unității dialectice dintre verificare și apreciere. Se materializează prin acordarea de note sau calificative.

Există mai multe criterii de evaluare, cum ar fi:

  • Performanța motrică, rezultatul probelor de control măsurabile
  • Progresul realizat de subiect
  • Cantitatea și calitatea elementelor însușite în raport cu prevederile programei de educație fizică
  • Capacitatea elevului de a aplica elementele însușite
  • Capacitatea elevului de autoevaluare a elementelor însușite
  • Atitudinea elevului față de lecțiile de educație fizică
  • Nivelul de dezvoltare fizică a elevului

În concluzie, am demonstrat că rolul evaluării în lecțiile de educație fizică este unul foarte important, ajutând profesorii să își dea seama de capacitățile fiecărui elev în parte, pentru a evita suprasolicitarea, dacă este cazul, a unora dintre ei. Astfel, lecțiile se vor desfășura în condiții optime, atât pentru profesor, cât și pentru elevi.

 

BIBLIOGRAFIE

 

Mogonea, F.R. – ”Pedagogie pentru viitori profesori”, Editura Universitaria, Craiova, 2010

https://usefs.md/PDF/Cursuri%20electronice/TMEF/Teoria%20si%20metodica%20educatiei%20fizice(Lectia7).pdf

http://www.lpsiasi.ro/documente/legislatie/mects/brosura_evaluare.pdf

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *