Şcoala Gălăţeană

I L CARAGIALE LA ORA DE LIMBA FRANCEZA

Evoluţia inve'ţe'mântului in sec. XX in materie de lingvistice' a necesitat utili­zarea unor noi metode de predare şi de inve'ţare a limbilor. În ceea ce pri­ve5te limbile stre'ine, cercete'torii au fost nevoiţi se' ia in considerare ce' achiziţia unei limbi stre'ine difere' foarte mult de inve'ţarea unei limbi materne. Trebu­ia astfel facilitate' aceaste' achiziţie, iar metoda cea mai indicate' pentru aceasta a fost aceea de a sublinia 5i de a inţelege foarte bine diferenţele dintre limba materne' 5i limba stre'ine'.

Din aceaste' tendinţe' de a utiliza in pedagogie contrastele intre diverse sisteme lingvistice s-a ne'scut o noue' ra­mure' a lingvisticii aplicate: analiza dife­renţiale' sau contrastive'. Aceasta pre­supune comparaţia termen cu termen, riguroase' 5i sistematice', a doue' limbi (limba surse' 5i limba ţinte') 5i a diferenţe­lor lor structurale, care se manifeste' la toate nivelurile (morfologic, sintactic, lexical, pragmatic, etc.).

În traducere, trebuie se' se ţine' cont de un aspect esenţial: orice traducere presupune 5i o pierdere! Tocmai aici analiza contrastive' vine se' i5i joace rolul se'u: aceasta verifice' ceea ce pierde 5i ceea ce se pe'streaze' dupe' traduce­rea unui text. În orice caz, indiferent de pierderile morfo-sintactice, lexicale sau de alt ordin, sensul trebuie se' re'mâne' intact. Când traducem, nu trebuie uitat faptul ce' sensul este obiectul traducerii.

Având in vedere ce' I. L. Caragiale este cunoscut ca un mare maestru al artei comicului românesc, este intere­sant de a realiza o analize' contrasti­ve' intre textul original al capodoperei operei sale dramatice, „O scrisoare pierdute'”, 5i varianta sa franceze' „Une lettre perdue”, realizat de Kedros An­dré; limbajul lui Caragiale este unic, personajele sale prezinte' ticuri verbale care sunt dificil de redat intr-o limbe' stre'ine' 5i, de aceea, ar fi o reale' pro­vocare pentru elevii români analizarea a ceea ce se pierde 5i a ceea ce se pe'streaze' din comicul originalului dra­maturg in urma traducerii.

Fiind o opere' de dimensiuni consi­derabile, am ales pentru analize' doar un act, 5i anume actul II, care prezinte' structuri lingvistice destul de complexe, demne de analizat din punct de vede­re contrastiv. Un prim exemplu:

R: „nici nu mai are drept de vot, de când şi-a măritat fata”

F: „il n’a plus le droit de voter, ce­lui-là, depuis qu’il a marié sa fille”

Adverbul nici nu are corespondent in traducerea franceze', s-a folosit di­rect pronumele „il” care indepline5te funcţia de subiect, nefiind menţionat in textul original, având in vedere ce' sistemul lingvistic român admite ab­senţa subiectului subinţeles. De aseme­nea, trebuie precizat faptul ce' grupul nominal „drept de vot“ este redat in limba franceze' printr-o structure' ver­bale' formate' din prepoziţia „de” 5i din infinitivul „voter”. Urmeaze' o dezactua­lizare, marcate' prin existenţa in cadrul aceleia5i fraze a doue' timpuri verbale diferite: perfectul compus „qu’il a ma­rié” se afle' in raport de anterioritate cu prezentul „il n’a plus”.

Un alt exemplu:

R: „da’ dacă-l putem aduce să vo­teze cu noi?”

F: „mais si on pouvait l’amener à vo­ter avec nous?”

În varianta franceze', subiectul este introdus prin pronumele nehote'rât „on”, de5i in textul original, subiectul nu este menţionat. De asemenea, timpul prezent este inlocuit cu imperfectul, ceea ce schimbe' automat 5i aspec­tul: utilizarea imperfectului sugereaze' un aspect durativ, o acţiune care se desfe'5oare' in trecut, dar aici se indu­ce, mai degrabe', ideea unei condiţii, a unei dorinţe survenite instant.

În aceea5i fraze', se poate obser­va un alt element de contrastivitate impuse' de sistemele lingvistice diferi­te ale celor doue' limbi: dace' in limba române' sunt trei verbe consecutive folosite la trei moduri verbale diferite, („putem“ – modul indicativ; „aduce“ – modul infinitiv; „se' voteze“ – modul conjuctiv), limba franceze' nu este atât de flexibile', impunând pentru ul­tima forme' verbale' infinitivul precedat de prepoziţia „à”.

Continue'm:

R: „altă vorbă...”

F: „ah, ça change tout...”

Traduce'torul a schimbat complet structura originale', inlocuind-o cu o parafraze' verbale'. Sensul nu este afec­tat deloc, chiar dace' pronumele „ça” (care face referire la spusele lui Traha­nache) nu are nimic de-a face cu va­rianta originale' alte' vorbe'.

Foarte interesante' este 5i urme'toa­rea structure':

R: „nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră?”

F: „vous ne nous comprenez pas à demi-mot, Monsieur Zacharie?”

Diferenţele sunt mai mult decât elocvente; mai intâi, varianta române' pe'streaze' un ton foarte familial; adre­sarea directe' „nu pricepi”, arhaismul „neice'” 5i vocativul „Zahario”, dar mai ales utilizarea grupului nominal „vorba noastre'” (care sugereaze' complici­tatea), evidenţiaze' faptul ce' are loc un schimb de replici intre doi prieteni; totu5i, varianta franceze' exprime' opu­sul: se folose5te pronumele de politeţe „vous“ (cu sensul de dumneavoastre'), iar apelativul amical „neice'” devine aici „monsieur“, ceea ce creaze' o oarecare distanţe' intre locutori. Prin ur­mare, structura iniţiale' sufere' modifice'ri pentru ce', probabil, traduce'torul nu dispune de mijloace lingvistice adec­vate pentru a reda limbajul oral româ­nesc 5i implicaţiile sale.

Şi exemplele pot continua....

Ca o concluzie, prin studiul unei ast­fel de analize la ora de limba france­ze', elevii români pot inţelege mult mai uşor diversitatea boge'ţiei lingvistice ce caracterizeaze' cele doua limbi, dar şi punctele lor tari; astfel, limba franceze' se bucure' de paradigme verbale, pre­poziţionale 5i pronominale mai bogate 5i mai nuanţate decât limba române', dar cea din urme' are de câ5tigat pe cealalte' parte: limbajul oral. •••

PROF. ELENA-CLAUDIA PALADE ŞCOALA GIMNAZIALĂ „MIRON COSTIN“, GALAŢI

 
Pentru a putea adauga comentarii trebuie sa fiti autentificat!
 
Va aflati pe pagina : Şcoala Gălăţeană  I L CARAGIALE LA ORA DE LIMBA FRANCEZA