Şcoala Gălăţeană

PERFORMANTA INTRE DORITA SI REALIZARE

Educaţia este considerată cea mai importantă pentru evoluţia so­cietăţii In general, Insă cel puţin In Ro­mânia ea cu noaşte un regres pe care este imposibil să nu Il observi indiferent dacă lucrezi In acest domeniu de ac­tivitate sau In oricare altul. Aceasta se Intâmplă mai ales din cauza imposibili­tăţii de a elimina influenţele negative, de cele mai multe ori distructive, asu­pra noilor generaţii de tineri, asaltată din toate direcţiile de tentaţii din ce In ce mai nesănătoase. Răsturnarea va­lorilor şi erodarea tradiţiilor Intr-o socie­tate din ce In ce mai globalizată, cri­za prin care trece societatea actuală denaturează şi alterează condiţiile In care se desfăşoară educaţia copiilor de azi.

Deşi considerăm că societatea ac­tuală „are In centrul ei copilul”, deoa­rece părinţii fac sacrificii şi eforturi de dra gul copiilor lor, iar şcoala atribuie elevului rolul activ In edu caţie, copilul de azi este puternic afectat de atmo­sfera ne prielnică dezvoltării lui armoni­oase din cauza degradării calitative continue a vieţii, de ritmul alert al dez­voltării tehnologice, de izolare, de re­laţiile impersonale, de stres şi vio lenţă In toate formele ei. De aceea, devine o provocare din ce In ce mai mare pentru familie, dar mai ales pentru ca­drele didactice, să smulgă copiii din ghearele ignoranţei, su per ficialităţii şi a lipsei de motivaţie In Invăţare, vic­time ale acestei societăţi degradate şi nepăsătoare şi să le ofere alterna­tivele necesare Inlocuirii practicilor nesănătoa se. Una din aceste alterna­tive oferite de şcoală este şi identifi ca­rea copiilor cu posibilităţi de afirmare Intr-un anumit do meniu, mai bine spus, identificarea copiilor capabili de per­formanţă la o anumită disciplină şi apoi obţinerea perfor manţei propuse.

Drumul spre performanţă este lung, anevoios, cu multe pie dici, cu paşi Ina-poi uneori, implică foarte mulţi factori şi ală tură elevul şi profesorul care tre­buie să formeze Impre ună o echipă.

Dincolo de formarea abilităţilor, deprinderilor, de trans mi terea unui ba­gaj solid de cunoştinţe de că tre profe­sor, foarte importantă, aş spune esen­ţială, este for marea şi dez vol tarea atitudinilor elevilor pe care acesta Ii pre găteşte: ati tudinea faţă de propria persoană, faţă de muncă, faţă de so­cietate, la care se adaugă atitudinea profesorului fa ţă de elevi. De aseme­nea, trăsăturile voluntare de caracter precum voinţa, consecvenţa, perse­verenţa, fermitatea, cu rajul, stăpâni­rea de sine Işi au rolul lor In obţinerea performanţei.

Profesorul care pregăteşte elevii Inclinaţi spre obţinerea unei perfor­manţe la o anumită disciplină, orica­re ar fi aceas ta, trebuie să se sacrifice uneori, apoi să dea dovadă de Inţe­legere, de preocuparea şi dorinţa de a-i face pe elevi să progreseze In de­mersul lor. Pentru a atinge ţelurile pro­puse, trebuie să progresezi, iar pentru aceasta este nevoie de exigenţă, sin­ceritate, atitudine critică, Incredere, ma nifestate de profesor In relaţia cu elevii.

Exigenţa este expresia legii pro­gresului. Deşi exigenţa ma nifestată In mod direct poate fi incomodă sau greşit In ţe leasă In anumite condiţii, ea este de real ajutor pentru că unui om, cu cât i se cere mai mult sau este In­văţat să poată da mai mult, cu atât el va acţiona In consecinţă şi va obţi ne mai mult. Toleranţa nesfârşită faţă de greşelile elevilor, co moditatea, nepă­sarea şi lipsa de răspundere faţă de mo dul cum evoluează elevii nu Ii fac pe acei profesori mai iu biţi şi nici mai preţuiţi.

Sinceritatea, opusă făţărniciei şi in­dividualismului presupune să Ii tratezi pe elevi In mod deschis şi să Iţi exprimi pă re rea realistă despre munca şi con­duita lor.

Atitudinea critică are rolul de a sti­mula şi de a ajuta activitatea şi dez­voltarea elevului şi nu Inseamnă doar evidenţierea defectelor sau lacunelor, ci diferenţierea calităţilor de de fecte, eliminarea sau reducerea elementelor negative, dis turbatoare In pregătire, In acelaşi timp cu valorificarea la ma­ximum a calităţilor.

Încrederea faţă de posibilităţile elevilor de reuşită Ii sti mu lează şi Ii mo­bilizează pentru lucru şi aceasta poa­te să le asigure succesul.

Atitudinea faţă de propria per­soană se manifestă prin sentimentul demnităţii, prin modestie (nu In sen­sul subaprecierii personale, al lipsei de mândrie sau demnitate ci In sen­sul aprecierii la adevărata valoare, al lipsei Ingâmfării), prin dorinţa de auto­perfecţionare.

Autoperfecţionarea este o condi­ţie sine qua non pentru obţinerea per­formanţei. Oricine doreşte să ştie mai mult, să devină din ce In ce mai bun, să se apropie cât mai mult de ţelul propus trebuie să acţioneze, iar dacă acţiunile de pă şesc nivelul posibilităţi­lor intervine necesitatea autodepăşi­rii, iar aceasta depinde foarte mult de exigenţa faţă de sine, autocritică şi autocontrol. Exigenţa faţă de sine de termină elevul să depună un efort susţinut care duce la autodepăşi­re, prin autocontrol el elimină toate greşelile şi tendinţele impulsive care Ii frânează progresul, Increderea In for­ţele proprii este indispensabilă pentru propunerea unor obiective Inalte, de a-şi proiecta activităţile şi de a le pune In aplicare.

Atitudinea faţă de muncă se re­feră la interesul şi motivaţia intrinsecă pentru muncă, presupune hărnicie, conştiinciozitate (atitudinea faţă de calitatea muncii), iniţiativă şi spirit no­vator.

În concluzie, factorii cei mai im­portanţi pentru obţinerea unor perfor­manţe sunt atât cei externi, dar mai ales cei interni care ţin de pasiune, de dorinţa de a performa şi de a realiza tot ce ţi-ai propus. •••

PROFESOR DE GEOGRAFIE GINA BURGHIU, COLEGIUL NAŢIONAL „COSTACHE NEGRI“ GALAŢI

 
Pentru a putea adauga comentarii trebuie sa fiti autentificat!
 
Va aflati pe pagina : Şcoala Gălăţeană  PERFORMANTA INTRE DORITA SI REALIZARE